Testi in vigore: Moldova

REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE Nr. LP9/2026 din 12.02.2026
privind medierea și statutul mediatorului
Publicat: 12.03.2026 în MONITORUL OFICIAL Nr. 112-115, art. 89

În scopul facilitării accesului la soluționarea alternativă a litigiilor și al promovării soluționării pe cale amiabilă a acestora prin încurajarea utilizării medierii și asigurarea unui raport echilibrat între mediere și procedurile judiciare, Parlamentul adoptă prezenta lege organică. Prezenta lege transpune Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 136 din 24 mai 2008, CELEX: 32008L0052.

Capitolul I DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1. Obiectul și domeniul de reglementare

(1) Prezenta lege stabilește principiile fundamentale ale medierii și reglementează particularitățile acesteia în domenii specifice, procedura de accedere în profesia de mediator, statutul mediatorului, modalitățile de organizare a activității și de autoadministrare a mediatorilor.

(2) Prezenta lege nu se aplică litigiilor din domeniile fiscal, vamal, administrativ și nici răspunderii statului pentru actele sau omisiunile autorităților publice comise în regim de putere publică.

Articolul 2. Noțiuni

În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni semnifică:

1. contract de mediere – acord încheiat între mediator și părțile aflate în litigiu, prin care mediatorul se obligă să medieze un litigiu în procedura stabilită de prezenta lege;

2. convenție de mediere – acord prin care părțile se angajează să supună medierii un litigiu existent sau unul care ar putea să apară între acestea cu privire la un raport juridic contractual sau necontractual;

3. furnizor de formare – persoană juridică acreditată de Uniunea Mediatorilor să organizeze cursuri de formare inițială și/sau continuă pentru mediatori conform standardelor de formare în domeniu, aprobate de Uniunea Mediatorilor;

4. litigiu – conflict între două sau mai multe persoane fizice și/sau juridice care este sau poate fi obiect de examinare în instanța de judecată sau în arbitraj;

5. mediator – persoană terță, licențiată conform prezentei legi și/sau legislației unui stat cu care Republica Moldova are încheiate acorduri și/sau tratate internaționale, care conduce procesul de mediere într-o manieră eficace, imparțială și competentă în scopul soluționării unui litigiu dintre părți;

6. mediere – proces structurat, indiferent cum este denumit sau cum se face referire la acesta în legislația altor state, în care două sau mai multe părți aflate într‑un litigiu încearcă, din proprie inițiativă, să ajungă la un acord privind soluționarea acestuia, cu asistența unuia sau a mai multor mediatori, și care poate fi inițiat de către părți, recomandat sau impus de instanța de judecată ori prevăzut de dreptul unui alt stat;

7. organizație de mediere – persoană juridică cu scop nelucrativ, înregistrată conform legislației, care asigură, în condițiile legii, desfășurarea eficientă a activității de mediator, promovarea serviciilor de mediere, stabilește modul de calculare a onorariilor mediatorilor, asigură spații pentru ședințele de mediere și acordă alte servicii conexe activității de mediator;

8. parte – persoană fizică sau juridică care își exprimă acordul de a soluționa un litigiu prin mediere;

9. tranzacție de mediere – acord încheiat de părți, în condițiile legii, și contrasemnat de mediator, ca urmare a procesului de mediere, prin care părțile consimt asupra soluționării amiabile a unui litigiu și asupra opțiunii de soluționare agreate de acestea.

Articolul 3. Principiile medierii

Medierea are la bază următoarele principii:

a) participarea benevolă la procesul de mediere;

b) confidențialitatea;

c) libertatea de alegere a mediatorului;

d) egalitatea părților în procesul de mediere;

e) flexibilitatea procesului de mediere;

f) independența, neutralitatea și imparțialitatea mediatorului;

g) legalitatea.

Articolul 4. Participarea benevolă la procesul de mediere

(1) Părțile decid benevol inițierea procesului de mediere și participarea la acesta, stabilesc termene și reguli privind desfășurarea procesului de mediere, precum și convin asupra conținutului tranzacției de mediere.

(2) Pentru anumite categorii de litigii prevăzute de lege, părțile trebuie să desfășoare cel puțin o ședință de mediere. În aceste cazuri, părțile decid benevol și de comun acord în privința începerii sau încetării procesului de mediere.

Articolul 5. Confidențialitatea

(1) Procesul de mediere nu este public și se desfășoară cu respectarea principiului confidențialității, cu excepția cazului în care părțile decid altfel.

(2) Mediatorul este obligat să respecte confidențialitatea informației aflate în cadrul activității desfășurate, cu excepțiile prevăzute la alin. (6), până la începerea și/sau în cadrul procesului de mediere, precum și după suspendarea sau încetarea activității de mediator.

(3) Mediatorul este obligat să-i atenționeze pe participanții la procesul de mediere asupra obligației de păstrare a confidențialității informației, fiind în drept, după caz, să le solicite semnarea unui acord sau a unei clauze de confidențialitate.

(4) În procesul de mediere, mediatorul nu are dreptul să divulge informațiile de care a luat cunoștință în decursul sesiunilor separate cu părțile și nici să discute asemenea informații cu cealaltă parte fără acordul părții vizate.

(5) În cazul în care litigiul supus medierii prezintă aspecte dificile, mediatorul, cu acordul părților, poate solicita punctul de vedere al unuia sau mai multor specialiști în domeniul respectiv.

(6) Mediatorii sau alte persoane implicate în administrarea procesului de mediere sunt obligați să respecte confidențialitatea informației rezultate din procesul de mediere sau legate de acesta, cu excepția cazurilor în care divulgarea informației este necesară pentru:

a) asigurarea ordinii publice;

b) asigurarea protecției interesului superior al copilului;

c) împiedicarea vătămării sănătății, integrității fizice sau psihice a persoanei;

d) punerea în aplicare sau executarea tranzacției de mediere;

e) prevenirea și/sau curmarea unei infracțiuni, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 276 din Codul de procedură penală nr. 122/2003.

Articolul 6. Interzicerea divulgării informației și audierii participanților la procesul de mediere

(1) În scopul asigurării confidențialității procesului de mediere, părțile, mediatorul sau oricare altă persoană care a participat la procesul de mediere nu poate divulga și nu poate invoca în alt proces de mediere sau în arbitraj informațiile de care a luat cunoștință în cadrul procesului de mediere sau în legătură cu acesta. Este interzisă, de asemenea, divulgarea informațiilor privind:

a) propunerea unei părți de a iniția procesul de mediere sau exprimarea acordului unei părți de a participa la procesul de mediere;

b) opiniile sau propunerile enunțate de către una dintre părți cu privire la o eventuală soluționare amiabilă a litigiului;

c) declarațiile făcute de către o parte în cadrul procesului de mediere;

d) exprimarea acordului unei părți de a accepta propunerile înaintate de mediator;

e) actele întocmite exclusiv în scopurile procesului de mediere.

(2) Mediatorul este în drept, cu consimțământul scris al părților, să dea declarații în favoarea acestora, însă darea declarațiilor, în aceste cazuri, exclude participarea lui ulterioară la procesul de mediere.

(3) În scopul asigurării confidențialității procesului de mediere, în temeiul și în condițiile legii, mediatorul și participanții la procesul de mediere nu pot fi audiați în privința faptelor sau actelor de care au luat cunoștință în cadrul procesului de mediere. În condițiile art. 5 alin. (6), mediatorul poate fi chemat în calitate de martor.

Articolul 7. Libertatea de alegere a mediatorului

Părțile selectează din Registrul de stat al mediatorilor, ținut de Ministerul Justiției, sau, după caz, din unul dintre registrele autorizate ale unui alt stat unul sau mai mulți mediatori a căror activitate nu este suspendată. Părțile pot renunța, la orice etapă a procesului de mediere, la serviciul mediatorului ales.

Articolul 8. Egalitatea părților în procesul de mediere

Fiecare persoană dispune de acces liber și egal la mediere, indiferent de vârstă, statut social, rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, de avere sau de alte criterii.

Articolul 9. Flexibilitatea procesului de mediere

Părțile decid, de comun acord, cu asistența mediatorului, asupra regulilor și duratei procesului de mediere.

Articolul 10. Independența, neutralitatea și imparțialitatea mediatorului

Mediatorul trebuie să fie independent și neutru față de litigiu și de părțile implicate în soluționarea acestuia, să conducă procesul de mediere într-un mod imparțial și să respecte normele de etică profesională.

Articolul 11. Conflictul de interese

(1) Mediatorul este obligat să se abțină de la medierea litigiului și să aducă acest fapt la cunoștința părților în cazul în care apare o circumstanță de natură să afecteze scopul medierii, neutralitatea sau imparțialitatea mediatorului.

(2) Mediatorul nu este în drept să acționeze în calitate de arbitru în rezolvarea litigiului în care a fost desemnat ca mediator.

(3) Nu poate fi aleasă în calitate de mediator o persoană care a reprezentat anterior interesele uneia dintre părți în instanța de judecată sau arbitraj ori a acordat alt gen de asistență în legătură cu obiectul litigiului.

(4) După încetarea procesului de mediere, mediatorul nu poate reprezenta părțile sau una dintre părți la soluționarea în instanța de judecată sau în arbitraj a litigiului pentru care a fost desemnat ca mediator. În cazul în care a fost ales în calitate de mediator un avocat, acesta nu este în drept să accepte asistența sau reprezentarea ulterioară a intereselor oricăreia dintre părțile procesului de mediere în legătură cu litigiul mediat.

(5) În cazul în care mediatorul este un notar, acesta nu este în drept să învestească cu formulă executorie tranzacția de mediere încheiată de părți în procesul de mediere.

(6) În cazul în care mediatorul este reprezentant al unei profesii conexe justiției, acesta nu este în drept să presteze, în legătură cu litigiul mediat, servicii corespunzătoare acelei profesii.

(7) Nu poate fi aleasă în calitate de mediator persoana care este ofițer de urmărire penală sau procuror în cauza penală sau contravențională în care este vizată una dintre părțile procesului de mediere, precum și persoana incompatibilă în baza prevederilor legilor speciale.

Articolul 12. Competențele instituțiilor statului în domeniul medierii

(1) Ministerul Justiției are următoarele competențe în domeniul medierii:

a) elaborează, coordonează, promovează și monitorizează implementarea politicilor publice;

b) elaborează și promovează proiecte de acte normative și, după caz, aprobă acte normative în cazurile prevăzute de legislație;

c) avizează proiectele de acte normative elaborate de Uniunea Mediatorilor și care urmează a fi aprobate de aceasta;

d) colaborează cu Uniunea Mediatorilor în vederea punerii în aplicare și perfecționării cadrului normativ;

e) eliberează sau, după caz, retrage licența pentru desfășurarea activității de mediator;

f) înregistrează, suspendă sau încetează activitatea de mediator;

g) reprezintă interesele Republicii Moldova în organizațiile internaționale din domeniul medierii;

h) comunică structurilor internaționale denumirile autorităților competente să examineze cererile de învestire a tranzacțiilor de mediere cu formulă executorie;

i) ține evidența mediatorilor și Registrul de stat al mediatorilor;

j) asigură publicarea, pe site-ul său web oficial, a informației privind modalitățile de contactare a mediatorilor și a organizațiilor care oferă servicii de mediere;

k) alte competențe prevăzute de lege.

(2) Instanțele de judecată au următoarele competențe în domeniul medierii:

a) recomandă sau, după caz, dispun medierea în cazurile prevăzute de legislație;

b) monitorizează realizarea de către părți a medierii recomandate sau dispuse;

c) colaborează cu Uniunea Mediatorilor în activitatea de identificare a mediatorilor, inclusiv prin schimb reciproc de informații;

d) confirmă tranzacțiile de mediere, în condițiile Codului de procedură civilă;

e) sesizează Uniunea Mediatorilor cu privire la tranzacțiile de mediere încheiate de mediator cu încălcarea legislației și la alte acțiuni sau inacțiuni neconforme comise de mediator în activitatea profesională;

f) aplică amenzi judiciare, în condițiile Codului de procedură civilă și ale Codului de procedură penală, pentru eschivarea de la desfășurarea ședințelor de mediere, prevăzute pentru categoriile de litigii stabilite la art. 44 alin. (3) din prezenta lege.

(3) Competențele organului de urmărire penală și/sau ale procurorului aferente medierii în cadrul procesului penal sunt stabilite în Codul de procedură penală.

Capitolul II STATUTUL MEDIATORULUI

Secțiunea 1 Dobândirea calității de mediator

Articolul 13. Condițiile de dobândire a calității de mediator

(1) Profesia de mediator este de interes public. Activitatea de mediator se înscrie în categoria profesiilor liberale și nu poate fi raportată la activitatea de întreprinzător.

(2) Calitatea de mediator poate fi dobândită de persoana fizică care întrunește următoarele condiții:

a) nu este supusă vreunei măsuri de ocrotire judiciară;

b) deține diplomă de studii superioare de licență;

c) a absolvit un curs de formare inițială a mediatorilor;

d) a susținut examenul de calificare în profesia de mediator;

e) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei de mediator;

f) are o reputație ireproșabilă.

(3) Reputația unei persoane nu se consideră ireproșabilă în cazul în care aceasta:

a) a fost condamnată pentru infracțiuni grave, deosebit de grave, excepțional de grave săvârșite cu intenție, chiar dacă antecedentele penale au fost stinse, sau are antecedente penale pentru săvârșirea altor infracțiuni ori are interdicții aplicate pentru săvârșirea acestora;

b) a fost exclusă dintr-o profesie conexă justiției sau eliberată din funcția de judecător ori din organele de drept ca urmare a comiterii unor abateri disciplinare;

c) are un comportament incompatibil sau desfășoară o activitate incompatibilă cu normele de etică ale profesiei de mediator.

Articolul 14. Formarea inițială și continuă a mediatorilor

(1) Formarea inițială și continuă a mediatorilor se efectuează conform standardelor de formare aprobate de Uniunea Mediatorilor.

(2) Formarea inițială și continuă a mediatorilor se asigură prin organizarea cursurilor de instruire de către formatori și furnizorii de formare inițială și continuă.

(3) Formatorii și furnizorii de formare inițială și continuă a mediatorilor se acreditează o dată la fiecare 5 ani de către Uniunea Mediatorilor. Regulamentul de acreditare a formatorilor și furnizorilor de formare inițială și continuă a mediatorilor se aprobă de către Ministerul Justiției, după consultarea Uniunii Mediatorilor.

(4) Activitatea furnizorilor de formare se verifică de către Uniunea Mediatorilor, dar nu mai des decât o dată pe an. Verificările pot fi planificate sau inopinate și se efectuează conform regulamentului aprobat de Uniunea Mediatorilor.

Articolul 15. Examenul de calificare în profesia de mediator

(1) Persoana care a absolvit cursurile de formare inițială a mediatorilor susține examenul de calificare în profesia de mediator în fața Comisiei de licențiere a profesiei de mediator.

(2) Regulamentul de desfășurare a examenului de calificare în profesia de mediator și de contestare a rezultatelor acestuia se aprobă de către Ministerul Justiției, după consultarea Uniunii Mediatorilor.

(3) Rezultatele examenului de calificare în profesia de mediator se aprobă printr-o hotărâre a Comisiei de licențiere a profesiei de mediator, care se aduce la cunoștința persoanelor participante la examen în termen de 5 zile lucrătoare de la data susținerii examenului și se publică pe site-ul web oficial al Uniunii Mediatorilor și pe cel al Ministerului Justiției.

(4) Hotărârea Comisiei de licențiere a profesiei de mediator poate fi contestată în instanța de judecată în condițiile legii. Nu pot fi contestate în instanță notele acordate de către Comisia de licențiere a profesiei de mediator.

Articolul 16. Licența pentru desfășurarea activității de mediator

(1) Licența pentru desfășurarea activității de mediator este actul care confirmă statutul mediatorului.

(2) Licența pentru desfășurarea activității de mediator se eliberează de către Ministerul Justiției, pe un termen nelimitat, contra unei plăți în mărime de 450 de lei, achitată în contul Ministerului Justiției.

(3) Licența pentru desfășurarea activității de mediator se eliberează la cererea solicitantului, depusă la Ministerul Justiției, în cel mult 30 de zile de la data emiterii hotărârii respective a Comisiei de licențiere a profesiei de mediator. Ministerul Justiției eliberează licența pentru desfășurarea activității de mediator în termen de 15 zile de la data depunerii cererii, dacă solicitantul îndeplinește condițiile prevăzute la art. 13 alin. (2).

(4) Prin decizie motivată, Ministerul Justiției poate suspenda procedura de eliberare a licenței pentru desfășurarea activității de mediator până la obținerea informațiilor complete sau poate refuza eliberarea acesteia dacă constată că solicitantul nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 13 alin. (2). Decizia privind refuzul de eliberare a licenței pentru desfășurarea activității de mediator poate fi contestată în instanța de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile.

(5) Licența pentru desfășurarea activității de mediator conține:

a) denumirea autorității emitente;

b) seria, numărul și data eliberării licenței;

c) numele și prenumele titularului;

d) semnătura ministrului justiției, certificată prin ștampilă.

(6) Formularul licenței este un document de strictă evidență și se aprobă de către Ministerul Justiției.

(7) Persoana care întrunește condițiile prevăzute la art. 13 alin. (2) și care a dobândit statutul de mediator în străinătate este în drept să solicite organului de autoadministrare al mediatorilor recunoașterea calității sale de mediator. Regulamentul privind procedura de recunoaștere a calității de mediator se aprobă de către Consiliul Uniunii Mediatorilor, după consultarea Ministerului Justiției.

Articolul 17. Comisia de licențiere a profesiei de mediator

(1) Comisia de licențiere a profesiei de mediator (în continuare –Comisie de licențiere) își desfășoară activitatea în baza unui regulament aprobat de Ministerul Justiției, fiind formată din 7 membri numiți prin ordin al ministrului justiției, fiecare dintre ei având câte un supleant desemnat conform acelorași reguli. Mandatul membrilor acesteia este de doi ani.

(2) Din Comisia de licențiere fac parte:

a) trei membri desemnați de Ministerul Justiției;

b) trei membri desemnați de Uniunea Mediatorilor;

c) un reprezentant al societății civile, selectat prin concurs conform regulamentului aprobat prin ordin al ministrului justiției.

(3) În cazul în care, în termen de 45 de zile de la data solicitării Ministerului Justiției, nu sunt desemnați membrii Comisiei de licențiere indicați la alin. (2) lit. b), aceștia se desemnează de către ministrul justiției.

(4) Calitatea de membru al Comisiei de licențiere este incompatibilă cu calitatea de membru al Comisiei de etică, al Comisiei de disciplină a mediatorilor, al Comisiei de cenzori și al Comisiei de soluționare a contestațiilor.

(5) Membrii Comisiei de licențiere și membrii supleanți ai acestora, inclusiv din rândul funcționarilor publici, beneficiază, pentru fiecare ședință la care participă, de o indemnizație echivalentă cu a zecea parte din salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul în curs, achitată din contul mijloacelor financiare alocate Ministerului Justiției de la bugetul de stat, însă nu mai mult decât pentru 3 ședințe pe lună.

(6) Comisia de licențiere are următoarele atribuții:

a) adoptă hotărâri privind admiterea sau refuzul admiterii la examenul de calificare în profesia de mediator;

b) organizează examenul de calificare în profesia de mediator;

c) aprobă rezultatele examenelor și adoptă hotărâri privind promovarea sau nepromovarea examenului de calificare în profesia de mediator.

(7) Ședințele Comisiei de licențiere se consideră deliberative dacă la ele participă cel puțin 5 membri. Hotărârile Comisiei de licențiere se adoptă cu votul majorității membrilor acesteia.

(8) Activitatea Comisiei de licențiere este reglementată de prezenta lege și de Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei de licențiere a profesiei de mediator, aprobat de Ministerul Justiției.

(9) Hotărârile Comisiei de licențiere se contestă:

a) la Comisia de soluționare a contestațiilor;

b) în instanța de judecată, pe aspecte de procedură, în conformitate cu prevederile Codului administrativ, dacă Comisia de soluționare a contestațiilor a emis o hotărâre privind nepromovarea examenului de calificare în profesia de mediator.

Articolul 18. Comisia de soluționare a contestațiilor

(1) Comisia de soluționare a contestațiilor examinează contestațiile depuse împotriva hotărârilor Comisiei de licențiere, fiind formată din 5 membri, numiți prin ordin al ministrului justiției, după cum urmează: doi membri desemnați de Uniunea Mediatorilor și 3 membri desemnați de Ministerul Justiției.

(2) Calitatea de membru al Comisiei de soluționare a contestațiilor este incompatibilă cu calitatea de membru al Comisiei de licențiere.

(3) În cazul în care, în termen de 7 zile lucrătoare de la data solicitării Ministerului Justiției, nu sunt desemnați membrii comisiei indicați la alin. (1), aceștia se desemnează de către ministrul justiției.

(4) Comisia de soluționare a contestațiilor își desfășoară activitatea conform unui regulament aprobat de Ministerul Justiției.

(5) Hotărârile Comisiei de licențiere și ale Comisiei de soluționare a contestațiilor se publică pe site-ul web oficial al Uniunii Mediatorilor în termen de 24 de ore de la adoptare.

(6) Hotărârea Comisiei de soluționare a contestațiilor prin care este admisă contestația și este modificat calificativul se remite Comisiei de licențiere pentru emiterea unei hotărâri privind admiterea în profesia de mediator.

(7) După adoptarea de către Comisia de soluționare a contestațiilor a hotărârii prin care este respinsă contestația, hotărârea Comisiei de licențiere poate fi contestată, pe aspecte de procedură, în instanța de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ.

Secțiunea a 2-a Drepturile și obligațiile mediatorului

Articolul 19. Drepturile mediatorului

Mediatorul este în drept:

a) să informeze societatea cu privire la activitatea pe care o desfășoară. Modalitatea și condițiile privind informarea publică cu referire la activitatea mediatorului se stabilesc de către Uniunea Mediatorilor, după consultarea Ministerului Justiției;

b) să dispună de acces, în limitele stabilite de legislație, la registrele de stat necesare pentru desfășurarea activității sale;

c) să aplice un model propriu de organizare a procesului de mediere, cu respectarea prezentei legi;

d) să atragă în procesul de mediere reprezentanți ai altor profesii conexe justiției și să negocieze condițiile de remunerare a acestora, cu acordul părților;

e) să refuze medierea unei cauze în cazul în care nu are studii și abilități suficiente care să-i permită soluționarea eficientă a litigiului;

f) să beneficieze de suport informațional și metodologic din partea Uniunii Mediatorilor în cadrul exercitării profesiei de mediator;

g) să fie remunerat pentru serviciile prestate, în conformitate cu legislația și contractul de mediere;

h) să încheie, în condițiile legii, contracte de asigurare de răspundere civilă;

i) să dispună de alte drepturi prevăzute de legislație și de contractul de mediere.

Articolul 20. Obligațiile mediatorului

Mediatorul este obligat:

a) să acționeze cu profesionalism, promptitudine, diligență și bună-credință, în conformitate cu legislația, normele de etică profesională și bunele moravuri;

b) să fie prezent la birou timp de cel puțin 20 de ore pe săptămână și să afișeze programul său de lucru la sediul biroului;

c) să notifice Ministerul Justiției și Uniunea Mediatorilor cu privire la locul desfășurării activității sale și, eventual, la modificarea sediului biroului, cu privire la retragerea sau asocierea sa la o organizație de mediere;

d) să înregistreze, să actualizeze și să gestioneze dosarele de mediere în Sistemul informațional „Platforma integrată a profesiilor juridice”;

e) să țină arhivă și registre proprii, precum și să asigure păstrarea înregistrărilor audio/video ale ședințelor de mediere și evidența financiar-contabilă a plăților încasate;

f) să prezinte Uniunii Mediatorilor date statistice depersonalizate;

g) să participe anual la cursuri de formare continuă cu o durată de cel puțin 20 de ore academice și să prezinte Uniunii Mediatorilor, la finele fiecărui an, dovada participării la acestea. Formarea continuă nu este obligatorie pentru mediatorii formatori, pe perioada acreditării;

h) să achite contribuțiile la bugetul Uniunii Mediatorilor;

i) să îndeplinească alte obligații prevăzute de prezenta lege, de Statutul Uniunii Mediatorilor și de Codul de etică al mediatorului.

Articolul 21. Remunerarea mediatorului

(1) Activitatea de mediator poate fi exercitată cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

(2) Activitatea de mediator este compatibilă cu orice altă profesie sau activitate, dacă actele normative care reglementează profesiile sau activitățile respective nu prevăd altfel.

(3) Mediatorul are dreptul la onorariu, precum și la compensarea cheltuielilor ocazionate de mediere, în mărimea stabilită prin acord cu părțile. Mediatorul poate negocia cu partea care i s-a adresat avansarea cheltuielilor legate de căutarea și contactarea celeilalte părți.

(4) În cazul medierii garantate de stat, remunerarea mediatorilor se efectuează în modul stabilit de Consiliul Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat.

(5) Remunerarea mediatorului pentru ședința de mediere desfășurată până la adresarea în instanță pentru categoriile de litigii prevăzute la art. 44 alin. (3) lit. a) și b) constituie a zecea parte din salariul minim lunar pe țară. Suma respectivă se achită de către partea care se adresează mediatorului sau, după caz, instanței de judecată și constituie cheltuieli de judecată dacă părțile nu au soluționat litigiul prin mediere.

Secțiunea a 3-a Organizarea activității de mediator

Articolul 22. Formele de organizare a activității de mediator

(1) Activitatea de mediator poate fi desfășurată în cadrul:

a) biroului individual al mediatorului;

b) biroului asociat al mediatorilor;

c) organizației de mediere.

(2) Biroul individual al mediatorului este fondat de un singur mediator și se prezintă în raporturile juridice ca persoană fizică.

(3) Biroul asociat al mediatorilor este fondat de mai mulți mediatori asociați și se prezintă în raporturile juridice ca persoană juridică, fiind supus regimului transparenței fiscale.

(4) Raporturile dintre mediatorii care activează în cadrul unui birou asociat al mediatorilor sunt reglementate în bază de contract de societate civilă.

(5) Biroul individual și cel asociat al mediatorilor se înregistrează în Registrul de stat al mediatorilor.

(6) Mediatorul poate fi inclus, în baza unei cereri scrise, în una sau mai multe liste ale mediatorilor, ținute de organizațiile de mediere, indiferent dacă acesta își desfășoară sau nu activitatea în cadrul unui birou de mediere.

(7) Reprezentanții profesiilor conexe justiției care au dobândit calitatea de mediator pot desfășura această activitate fără constituirea unui birou individual sau asociat și fără includerea lor în lista mediatorilor ținută de o organizație de mediere, cu condiția că și-au înregistrat deja forma de organizare a activității pentru profesia conexă.

(8) Se interzice exercitarea profesiei de mediator fără înregistrarea formei de organizare a activității.

Articolul 23. Organizația de mediere

(1) Organizația de mediere se constituie de către persoane fizice și/sau juridice cu forma juridică de asociație obștească. Denumirea organizației de mediere trebuie să conțină în mod obligatoriu sintagma „Organizația de Mediere”.

(2) Uniunea Mediatorilor emite avizul privind înregistrarea organizației de mediere după prezentarea:

a) listei a cel puțin doi mediatori care întrunesc criteriile de calificare stabilite de organizație și care au consimțit înscrierea lor pe listă;

b) regulilor privind desfășurarea procesului de mediere în condițiile prezentei legi;

c) regulilor privind evaluarea și controlul calității serviciilor prestate de mediatorii înscriși pe lista aprobată de organizație, în conformitate cu legislația și Codul de etică al mediatorului.

(3) Organizația de mediere se înregistrează în calitate de persoană juridică la Agenția Servicii Publice conform prevederilor Legii nr. 86/2020 cu privire la organizațiile necomerciale și ale Legii nr. 220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali, acestea fiind aplicate în măsura în care nu contravin prezentei legi.

(4) Organizația de mediere expune lista mediatorilor și a serviciilor prestate în incinta sediului sau le publică pe site-ul său web oficial. Organizația de mediere, la solicitarea părților, poate recomanda sau desemna unul sau mai mulți mediatori pentru medierea unui litigiu.

(5) Organizația de mediere poate fi acreditată ca furnizor de formare inițială sau continuă a mediatorilor în anumite domenii ale medierii în condițiile prezentei legi.

(6) Înregistrarea modificărilor operate în statutul organizației de mediere și în datele înscrise în Registrul de stat al persoanelor juridice se efectuează în modul și în condițiile prevăzute pentru înregistrarea acestora.

Secțiunea a 4-a Suspendarea, reluarea și încetarea activității de mediator

Articolul 24. Suspendarea și reluarea activității de mediator

(1) Activitatea mediatorului se suspendă dacă acesta:

a) desfășoară activitate incompatibilă cu profesia de mediator;

b) a depus o cerere scrisă în acest sens – pentru perioada indicată, iar dacă nu a fost indicată o perioadă – pentru o perioadă nedeterminată;

c) este supus sancțiunii disciplinare de suspendare a activității de mediator;

d) este supus măsurii preventive de arest preventiv sau de arest la domiciliu – pe durata aplicării măsurii;

e) se află în incapacitate temporară de muncă cu o durată mai mare de 6 luni consecutive;

f) nu a participat la cursuri de formare continuă – până la prezentarea dovezii de participare;

g) nu a achitat contribuțiile la bugetul Uniunii Mediatorilor timp de 3 luni – pentru perioada de până la achitarea integrală a acestora, dar nu mai mult decât pentru un an.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c), suspendarea se dispune prin ordin al ministrului justiției, după prezentarea hotărârii corespunzătoare a Comisiei de disciplină a mediatorilor.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), suspendarea se dispune prin ordin al ministrului justiției.

(4) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. d), suspendarea se dispune prin ordin al ministrului justiției din oficiu, la demersul motivat al procurorului sau la cererea Uniunii Mediatorilor.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e)–g), suspendarea se dispune prin ordin al ministrului justiției, în baza cererii Uniunii Mediatorilor.

(6) Mediatorul a cărui activitate a fost suspendată nu are dreptul să desfășoare activitate de mediator.

(7) Ordinul ministrului justiției privind suspendarea sau reluarea activității de mediator se publică pe site-ul web oficial al Ministerului Justiției și pe cel al Uniunii Mediatorilor și se aduce la cunoștința mediatorului, utilizându-se datele de contact din Registrul de stat al mediatorilor.

(8) Reluarea activității de mediator se dispune prin ordin al ministrului justiției, emis în baza actului corespunzător. Cererea de reluare a activității se depune la Uniunea Mediatorilor cu cel puțin 15 zile înainte de data încetării temeiului de suspendare. La cerere se anexează actele ce justifică epuizarea circumstanțelor care au stat la baza suspendării activității de mediator. Dacă activitatea mediatorului a fost suspendată pentru o perioadă mai mare de doi ani, acesta își reia activitatea doar după ce urmează unul sau mai multe cursuri de formare continuă, cu prezentarea actelor confirmative.

(9) Ordinul ministrului justiției privind suspendarea activității de mediator poate fi contestat în instanța de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile.

(10) În cazurile prevăzute la alin. (1), licența și legitimația mediatorului a cărui activitate este suspendată se transmit, în termen de 10 zile lucrătoare, Uniunii Mediatorilor, care le păstrează pe parcursul perioadei de suspendare. Mediatorul a cărui activitate se suspendă pe un termen mai mare de 6 luni transmite Uniunii Mediatorilor arhiva sa conform regulamentului aprobat de Ministerul Justiției.

Articolul 25. Încetarea activității mediatorului

(1) Activitatea mediatorului încetează:

a) în temeiul cererii scrise a acestuia;

b) în caz de neremediere în termen de o lună a situației de incompatibilitate cu activitatea de mediator;

c) în cazul expirării termenului stabilit la art. 24 alin. (1) lit. g), dacă mediatorul a cărui activitate a fost suspendată nu a achitat contribuțiile la bugetul Uniunii Mediatorilor;

d) în cazul aplicării sancțiunii disciplinare de retragere a licenței pentru desfășurarea activității de mediator;

e) în cazul neîntrunirii condițiilor prevăzute la art. 13 alin. (2);

f) în cazul condamnării de către instanța de judecată, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenție;

g) în caz de deces.

(2) Încetarea activității mediatorului se dispune prin ordin al ministrului justiției din oficiu, la cererea mediatorului sau la cererea Uniunii Mediatorilor, în termen de 15 zile de la data depunerii cererii.

(3) În cazul încetării la cerere a activității mediatorului, încetarea se dispune după notificarea de către mediator a Uniunii Mediatorilor.

(4) Ordinul ministrului justiției privind încetarea activității mediatorului servește drept temei pentru radierea acestuia din Registrul de stat al mediatorilor.

(5) Ordinul ministrului justiției privind încetarea activității mediatorului poate fi contestat în instanța de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile.

(6) Mediatorul a cărui activitate a încetat este obligat să transmită Uniunii Mediatorilor, în termen de 10 zile, licența, legitimația de mediator și arhiva sa conform Regulamentului privind restituirea licenței, legitimației de mediator și transmiterea arhivei mediatorului, aprobat de Ministerul Justiției.

(7) Ordinul ministrului justiției privind încetarea activității de mediere se publică pe site-ul web oficial al Ministerului Justiției și pe cel al Uniunii Mediatorilor și se aduce la cunoștința mediatorului, utilizându-se datele de contact din Registrul de stat al mediatorilor.

Secțiunea a 5-a Răspunderea disciplinară

Articolul 26. Răspunderea disciplinară

(1) Constituie abateri disciplinare:

a) nerespectarea principiilor confidențialității, neutralității și imparțialității, precum și încălcarea prevederilor privind conflictul de interese;

b) încălcarea gravă sau sistematică a obligațiilor profesionale stabilite de lege;

c) săvârșirea unor fapte care aduc atingere onoarei, denotă lipsă de probitate profesională sau sunt contrare bunelor moravuri, inclusiv încălcarea Codului de etică al mediatorului;

d) nerespectarea hotărârilor, deciziilor, avizelor Uniunii Mediatorilor și ale comisiilor din cadrul acesteia;

e) neprezentarea materialelor solicitate de Ministerul Justiției, Uniunea Mediatorilor sau Comisia de disciplină a mediatorilor, necesare în vederea exercitării de către acestea a atribuțiilor lor legale/statutare;

f) desfășurarea activității de mediator pe durata suspendării activității;

g) desfășurarea concomitentă cu activitatea de mediator a unei activități incompatibile cu aceasta.

(2) În caz de suspendare sau de încetare a activității mediatorului, acesta rămâne subiect al răspunderii disciplinare în ceea ce privește abaterile disciplinare prevăzute la alin. (1), săvârșite în perioada în care a activat în calitate de mediator.

(3) Sesizarea privind comiterea abaterii disciplinare poate fi depusă în termen de 12 luni de la data săvârșirii abaterii disciplinare.

(4) În cazul în care dintr-o hotărâre a unei instanțe de judecată naționale sau internaționale rezultă săvârșirea unei abateri disciplinare de către mediator, sancțiunea disciplinară se aplică în termen de 12 luni de la data la care hotărârea instanței respective devine irevocabilă.

Articolul 27. Comisia de disciplină a mediatorilor

(1) Comisia de disciplină a mediatorilor (în continuare – Comisie de disciplină) este un organ independent, instituit în scopul examinării sesizărilor privind abaterile disciplinare comise de mediatori și al tragerii acestora la răspundere disciplinară.

(2) Comisia de disciplină este formată din 7 membri, numiți prin ordin al ministrului justiției, fiecare dintre ei având câte un supleant desemnat conform acelorași reguli, după cum urmează:

a) 3 membri desemnați de Ministerul Justiției;

b) 3 membri desemnați de Uniunea Mediatorilor;

c) un reprezentant al societății civile, selectat prin concurs conform regulamentului aprobat prin ordin al ministrului justiției.

(3) Activitatea de secretariat a Comisiei de disciplină se asigură de către Uniunea Mediatorilor. În cazul în care lucrările de secretariat nu pot fi asigurate de Uniunea Mediatorilor, acestea se țin de către unul dintre membrii Comisiei de disciplină, desemnat conform procedurii stabilite în regulamentul indicat la alin. (13).

(4) În cazul în care, în termen de 45 de zile de la data solicitării Ministerului Justiției, Uniunea Mediatorilor nu și-a desemnat membrii în Comisia de disciplină, aceștia se desemnează de către ministrul justiției, fiind selectați din rândul mediatorilor a căror formă de organizare a activității a fost înregistrată și a căror activitate, la momentul desemnării, nu este suspendată.

(5) Președintele și vicepreședintele Comisiei de disciplină se aleg cu votul secret al majorității membrilor acesteia. În lipsa președintelui, funcțiile lui sunt exercitate de către vicepreședinte.

(6) Membrii Comisiei de disciplină se desemnează pentru un mandat de 4 ani și nu pot exercita în această calitate două mandate consecutive. Mandatul de membru al Comisiei de disciplină nu este compatibil cu calitatea de membru în alte comisii din cadrul Uniunii Mediatorilor.

(7) Membrii Comisiei de disciplină și membrii supleanți ai acestora, inclusiv cei din rândul funcționarilor publici, beneficiază, pentru fiecare ședință la care participă, de o indemnizație echivalentă cu a zecea parte din salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul în curs, achitată din contul mijloacelor financiare alocate Ministerului Justiției de la bugetul de stat, însă nu mai mult decât pentru 3 ședințe pe lună.

(8) Mediatorii cărora le-au fost aplicate sancțiuni disciplinare în ultimii 3 ani nu pot fi membri ai Comisiei de disciplină. Dacă unul dintre membrii acestei comisii este subiect al procedurii disciplinare, atunci el nu participă la ședințele acesteia până la emiterea unei decizii privind cazul respectiv.

(9) Comisia de disciplină se convoacă în ședințe ori de câte ori este necesar. Ședințele Comisiei de disciplină sunt deliberative dacă la ele participă cel puțin 5 membri.

(10) Comisia de disciplină adoptă hotărâri cu votul deschis a cel puțin 4 membri. Abținerea de la vot nu se admite, cu excepția cazului în care există un conflict de interese.

(11) Dacă un membru al Comisiei de disciplină se află în conflict de interese, acesta este obligat să se abțină de la examinarea sesizării. În caz contrar, el poate fi recuzat printr- o decizie a Comisiei de disciplină. Recuzarea membrului comisiei se soluționează prin vot secret.

(12) Membrii Comisiei de disciplină sunt obligați să păstreze secretul profesional și să nu divulge informația aflată în cadrul procedurii disciplinare intentate, cu excepțiile prevăzute de lege.

(13) Comisia de disciplină își desfășoară activitatea în baza Regulamentului cu privire la organizarea și funcționarea Comisiei de disciplină a mediatorilor, aprobat de Ministerul Justiției, după consultarea Uniunii Mediatorilor.

Articolul 28. Încetarea, revocarea și suspendarea mandatului de membru al Comisiei de disciplină

(1) Mandatul de membru al Comisiei de disciplină încetează în caz de:

a) expirare a mandatului;

b) renunțare la calitatea de membru;

c) revocare a mandatului de către organul care a desemnat membrul respectiv, în condițiile alin. (2);

d) aplicare a unei sancțiuni disciplinare pentru abaterile comise în cadrul exercitării atribuțiilor profesionale;

e) condamnare de către instanța de judecată, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, pentru săvârșirea unei infracțiuni;

f) deces.

(2) Revocarea mandatului de membru al Comisiei de disciplină intervine în caz de:

a) absență nemotivată la 3 ședințe consecutive ale comisiei;

b) neîndeplinire din motive neîntemeiate a obligațiilor de membru stabilite de prezenta lege sau de Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Comisiei de disciplină a mediatorilor;

c) participare la examinarea sesizării în condițiile existenței unui conflict de interese;

d) apariție a unei situații de incompatibilitate.

(3) Calitatea de membru al Comisiei de disciplină se suspendă în caz de începere a urmăririi penale împotriva membrului respectiv, dacă au fost aplicate măsuri procesuale de constrângere ce fac imposibilă exercitarea mandatului.

(4) Suspendarea calității de membru al Comisiei de disciplină nu suspendă curgerea duratei mandatului respectiv, acesta fiind preluat de membrul supleant.

(5) În cazul încetării mandatului de membru al Comisiei de disciplină în temeiul alin.

(1) lit. a), Uniunea Mediatorilor și Ministerul Justiției inițiază desemnarea altui membru cu cel puțin o lună înainte de expirarea mandatului respectiv. În actul de desemnare a membrului Comisiei de disciplină se indică data la care acesta începe să își exercite atribuțiile, care nu trebuie să fie anterioară datei expirării mandatului deținut de predecesorul său.

(6) În cazul încetării mandatului de membru al Comisiei de disciplină în temeiul alin.

(1) lit. b)–f), Uniunea Mediatorilor sau, după caz, Ministerul Justiției desemnează, în termen de o lună, o altă persoană care va exercita atribuțiile membrului respectiv pentru durata rămasă a mandatului.

Articolul 29. Etapele procedurii disciplinare

Procedura disciplinară include următoarele etape:

a) depunerea sesizării privind fapta ce poate constitui abatere disciplinară;

b) verificarea corespunderii sesizării cu cerințele stabilite de prezenta lege;

c) examinarea cauzei disciplinare;

d) adoptarea unei hotărâri privind cauza disciplinară.

Articolul 30. Sesizarea Comisiei de disciplină

(1) Sesizarea privind una sau mai multe fapte ce pot constitui abateri disciplinare comise de mediator se depune la Comisia de disciplină de către:

a) orice persoană fizică sau juridică ale cărei drepturi au fost încălcate de mediator sau persoana care poate invoca un interes legitim;

b) Ministerul Justiției;

c) Uniunea Mediatorilor sau, după caz, unul dintre organele acesteia.

(2) Sesizarea trebuie să conțină:

a) numele și prenumele sau, după caz, denumirea autorului sesizării;

b) datele de contact ale autorului sesizării;

c) datele privind procedura de mediere, dacă pretinsa abatere disciplinară a fost comisă în cadrul unui proces de mediere;

d) numele și prenumele mediatorului împotriva căruia se depune sesizarea;

e) o descriere succintă și clară a faptei care poate constitui abatere disciplinară, inclusiv data și locul săvârșirii acesteia;

f) după caz, probe anexate care confirmă fapta imputată sau indicarea persoanelor care ar putea confirma cele relatate de autorul sesizării;

g) semnătura autorului sesizării sau a reprezentantului său legal ori împuternicit, iar în cazul sesizării depuse în formă electronică – semnătura electronică a acestora.

(3) Sesizarea depusă prin reprezentant trebuie să fie însoțită, după caz, de mandatul avocatului sau de procura care confirmă împuternicirea reprezentantului.

(4) Comisia de disciplină examinează sesizarea prin prisma respectării condițiilor prevăzute de prezenta lege și dispune, printr-o decizie nesusceptibilă de atac, în lipsa părților, după caz:

a) respingerea sesizării ca inadmisibilă;

b) admiterea sesizării și intentarea unei proceduri disciplinare.

(5) Se resping ca inadmisibile sesizările care:

a) sunt înaintate de alți subiecți decât cei prevăzuți la alin. (1);

b) nu întrunesc condițiile de formă prevăzute la alin. (2);

c) sunt depuse de către persoane neîmputernicite;

d) descriu fapte ce pot constitui abateri disciplinare pentru care a expirat termenul de prescripție;

e) au același obiect și aceleași temeiuri ca o sesizare declarată anterior inadmisibilă de către Comisia de disciplină, depusă în privința aceluiași mediator;

f) sunt depuse după expirarea termenului stabilit la art. 26 alin. (3).

(6) Dacă sesizarea nu corespunde cerințelor prevăzute la alin. (2) și (3), Comisia de disciplină îi indică autorului sesizării neajunsurile constatate și îi acordă un termen de 10 zile pentru înlăturarea lor. În cazul în care autorul sesizării nu înlătură neajunsurile în termenul acordat, sesizarea se respinge ca inadmisibilă.

(7) Dacă sesizarea a fost depusă în perioada aflării mediatorului în concediu de odihnă anual, în concediu medical, în concediu pentru îngrijirea copilului sau pe durata procedurii civile, contravenționale ori penale, procedura disciplinară se suspendă până la încetarea temeiului de suspendare.

(8) Decizia privind respingerea sesizării ca inadmisibilă se adoptă cu votul unanim al membrilor Comisiei de disciplină prezenți la ședință. Decizia se motivează, indicându-se neajunsurile constatate de Comisia de disciplină, potrivit alin. (5).

(9) Decizia privind admiterea sesizării și intentarea procedurii disciplinare se adoptă cu votul a cel puțin unui membru al Comisiei de disciplină și nu se motivează.

(10) În cazul în care au fost depuse mai multe sesizări cu referire la aceeași abatere disciplinară și la același mediator, acestea se conexează și se examinează într‑o singură procedură disciplinară.

Articolul 31. Examinarea cauzei disciplinare

(1) Data examinării în fond a sesizării se stabilește în cel mult 15 zile de la data admiterii sesizării și intentării procedurii disciplinare. Data, ora și locul examinării se comunică autorului sesizării, precum și mediatorului vizat.

(2) Ședințele Comisiei de disciplină se desfășoară cu prezența fizică a membrilor acesteia. Pentru motive temeinice care fac imposibilă prezența fizică a membrilor la ședințele Comisiei de disciplină, aceasta poate decide desfășurarea ședințelor în regim online, prin intermediul mijloacelor de comunicații electronice precum sistemele de teleconferință sau de videoconferință. Organizarea și desfășurarea ședințelor la distanță au loc conform regulamentului indicat la art. 27 alin. (13).

(3) Comisia de disciplină asigură accesul autorului sesizării, al mediatorului și al reprezentanților acestora la dosarul disciplinar.

(4) Ședințele Comisiei de disciplină sunt publice. Prin decizia motivată a acesteia, ședințele pot fi declarate închise în scopul asigurării protecției secretului de stat, a secretului comercial ori a altei informații a cărei divulgare este interzisă prin lege.

(5) Procedura disciplinară se desfășoară în limba română. Persoana interesată în soluționarea cauzei care nu posedă sau nu vorbește limba română este în drept să ia cunoștință de actele și lucrările Comisiei de disciplină și să comunice în ședință prin interpret, contractat în acest scop de persoana în cauză.

(6) Mediatorul este obligat să prezinte Comisiei de disciplină copii autentificate ale materialelor din dosarul de mediere care este obiect al sesizării și, după caz, orice alte acte relevante pentru examinarea sesizării, într-un termen rezonabil, stabilit de Comisia de disciplină.

(7) Membrii Comisiei de disciplină sunt în drept să-i solicite mediatorului prezentarea opiniei sale și a altor probe necesare pentru elucidarea faptelor invocate în sesizare.

(8) Ședința de examinare în fond a sesizării se desfășoară cu prezența autorului sesizării și a mediatorului vizat. Neprezentarea nemotivată la ședința Comisiei de disciplină a autorului sesizării, a mediatorului sau a reprezentanților acestora nu împiedică examinarea cauzei disciplinare.

(9) În timpul examinării sesizării, autorul acesteia și mediatorul pot beneficia de asistență juridică.

(10) Mediatorul sau, după caz, reprezentantul acestuia are dreptul să își expună opinia, să dea explicații, să prezinte probe și să formuleze cereri. La ședințe pot fi invitați și audiați specialiști și experți în domeniu.

(11) În cazul în care, pe parcursul examinării sesizării, se constată că acțiunile mediatorului care constituie obiect al sesizării sunt, în același timp, obiect de examinare în cadrul unui litigiu în instanța de judecată, Comisia de disciplină suspendă examinarea sesizării până la pronunțarea unei decizii definitive în acest sens a instanței de judecată.

(12) Retragerea sesizării constituie temei de încetare a examinării acesteia, cu excepția cazului în care în procesul de examinare au fost constatate fapte care au dus la lezarea drepturilor altor persoane interesate sau a altor interese ocrotite de lege.

(13) Dacă în procesul de examinare a sesizării se identifică elemente ale altor abateri disciplinare decât cele invocate în sesizare, Comisia de disciplină îi informează cu privire la acest fapt pe autorul sesizării și pe mediatorul supus procedurii disciplinare.

(14) Cauza disciplinară se examinează în cel mult 6 luni de la data înregistrării sesizării, cu excepția stabilită la art. 30 alin. (7). Ținând cont de complexitatea cauzei, de comportamentul participanților, în baza unei solicitări motivate a membrului raportor, președintele Comisiei de disciplină poate prelungi termenul de examinare a cauzei disciplinare până la 9 luni.

Articolul 32. Hotărârile Comisiei de disciplină

(1) Comisia de disciplină poate hotărî:

a) constatarea lipsei abaterii disciplinare și încetarea procedurii disciplinare; sau

b) constatarea abaterii disciplinare și aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de prezenta lege.

(2) Dacă Comisia de disciplină constată că faptele invocate în sesizare nu țin de competența sa, originalul sesizării și înscrisurile care o însoțesc se expediază autorității competente. În acest caz, Comisia de disciplină emite o decizie prin care expune faptele constatate cu privire la lipsa competenței și argumentele în favoarea competenței instituției către care se remite sesizarea spre examinare. Acest fapt se aduce la cunoștința autorului sesizării.

(3) Dispozitivul hotărârii privind examinarea sesizării se emite în ziua examinării în fond a sesizării respective și se semnează de către președintele Comisiei de disciplină. Dacă există opinii separate ale membrilor Comisiei de disciplină, acestea se expun în formă scrisă și se anexează la dosarul disciplinar.

(4) Dispozitivul hotărârii se publică, în termen de 3 zile lucrătoare, pe site-ul web oficial al Ministerului Justiției și pe cel al Uniunii Mediatorilor. În cazul anulării, prin hotărâre judecătorească definitivă, a hotărârii Comisiei de disciplină, Uniunea Mediatorilor și Ministerul Justiției actualizează din oficiu informația respectivă pe site-urile lor web oficiale.

(5) În termen de 15 zile lucrătoare de la pronunțarea dispozitivului hotărârii, Comisia de disciplină întocmește hotărârea motivată, care se semnează de către președintele Comisiei de disciplină. Același termen se aplică și pentru întocmirea opiniei separate. Hotărârea motivată se înmânează mediatorului vizat și autorului sesizării prin orice mijloace care permit probarea acestui fapt.

Articolul 33. Sancțiunile disciplinare

(1) Pentru săvârșirea unei abateri disciplinare dintre cele prevăzute la art. 26 alin. (1), mediatorului i se aplică una dintre următoarele sancțiuni disciplinare:

a) avertisment;

b) mustrare;

c) amendă;

d) suspendarea activității pe un termen de la 6 luni până la un an;

e) retragerea licenței pentru desfășurarea activității de mediator.

(2) La aplicarea sancțiunii disciplinare se ține cont de gravitatea abaterii, de circumstanțele în care a fost comisă, de activitatea și comportamentul mediatorului.

(3) Mărimea amenzii prevăzute la alin. (1) lit. c) este de la 50 la 100 de unități convenționale. Amenda se achită în contul Uniunii Mediatorilor. Hotărârea definitivă a Comisiei de disciplină are caracter executoriu.

(4) Hotărârea Comisiei de disciplină privind aplicarea sancțiunii disciplinare poate fi contestată în instanța de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ. În acest caz, calitatea procesuală de pârât aparține Uniunii Mediatorilor.

(5) Hotărârea Comisiei de disciplină prin care se propune aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. d) și e) se transmite Ministerului Justiției în vederea emiterii de către ministrul justiției a unui ordin privind suspendarea sau încetarea activității mediatorului, ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare.

(6) Ordinul ministrului justiției poate fi contestat în instanța de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile. Contestarea ordinului ministrului justiției privind suspendarea sau încetarea activității mediatorului nu suspendă executarea acestuia.

Capitolul III UNIUNEA MEDIATORILOR

Articolul 34. Uniunea Mediatorilor

(1) Uniunea Mediatorilor este organul de autoadministrare al mediatorilor, de promovare și apărare a intereselor colective ale acestora, din care fac parte toți mediatorii din Republica Moldova, fiind constituit în temeiul prezentei legi și al statutului său, aprobat de Adunarea generală a mediatorilor.

(2) Uniunea Mediatorilor este o asociație profesională necomercială cu personalitate juridică, cu patrimoniu și buget propriu, cu sediul în municipiul Chișinău.

(3) Bugetul Uniunii Mediatorilor se formează din contribuțiile obligatorii ale mediatorilor, din amenzile achitate de mediatori în calitate de sancțiuni disciplinare și din alte surse neinterzise de lege.

(4) În primul trimestru al fiecărui an, Uniunea Mediatorilor prezintă Ministerului Justiției un raport anual privind activitatea sa și activitatea mediatorilor.

(5) Modul de gestionare a mijloacelor acumulate în bugetul Uniunii Mediatorilor se verifică o dată la 4 ani, printr-un audit independent.

Articolul 35. Competențele Uniunii Mediatorilor

Uniunea Mediatorilor are următoarele competențe:

a) colaborează cu autoritățile publice în vederea implementării și perfecționării cadrului normativ în domeniul medierii;

b) elaborează și implementează standardele de formare în domeniul medierii;

c) promovează medierea ca modalitate de soluționare alternativă a litigiilor, prin încurajarea utilizării acesteia;

d) reprezintă interesele profesionale ale mediatorilor în organizațiile internaționale din domeniul medierii;

e) reglementează și monitorizează modul de organizare și desfășurare a cursurilor de formare a mediatorilor;

f) acreditează formatorii și furnizorii de formare inițială și continuă a mediatorilor;

g) creează comisii specializate, grupuri de lucru și aprobă competențele și modul de funcționare a acestora, conform Statutului Uniunii Mediatorilor;

h) elaborează și prezintă Ministerului Justiției raportul anual de activitate al Uniunii Mediatorilor;

i) coordonează activitatea profesională și dezvoltarea continuă a mediatorilor;

j) supraveghează respectarea de către mediatori a eticii profesionale;

k) prezintă, din oficiu sau la solicitarea Comisiei de disciplină, opinia cu privire la activitatea profesională a mediatorului;

l) ține evidența birourilor de mediere și a organizațiilor de mediere;

m) păstrează dosarele personale ale mediatorilor;

n) aprobă modelul legitimației de mediator și asigură procesul de eliberare a acesteia;

o) aprobă suma minimă a contractului de asigurare de răspundere civilă a mediatorului;

p) alte competențe prevăzute de lege.

Articolul 36. Organele Uniunii Mediatorilor

(1) Organele de administrare ale Uniunii Mediatorilor sunt:

a) Adunarea generală a mediatorilor;

b) Consiliul Uniunii Mediatorilor;

c) președintele Uniunii Mediatorilor;

d) secretarul general al Uniunii Mediatorilor.

(2) În cadrul Uniunii Mediatorilor se constituie și funcționează:

a) Comisia de etică;

b) Comisia de cenzori.

(3) Ședințele organelor colegiale ale Uniunii Mediatorilor se desfășoară cu prezența fizică a membrilor săi sau în regim online, prin intermediul mijloacelor de comunicații electronice, în conformitate cu Statutul Uniunii Mediatorilor.

Articolul 37. Adunarea generală a mediatorilor

(1) Adunarea generală a mediatorilor este organul suprem al Uniunii Mediatorilor.

(2) Adunarea generală a mediatorilor se convoacă cel puțin o dată pe an și este prezidată de președintele Uniunii Mediatorilor. Ședințele pot fi ordinare și extraordinare.

(3) Ședința ordinară a Adunării generale a mediatorilor se convoacă de către Consiliul Uniunii Mediatorilor, care îi anunță pe mediatori, cu cel puțin o lună înainte, cu privire la data, ora și locul sau, după caz, modul desfășurării ședinței. Anunțul privind convocarea Adunării generale a mediatorilor, ordinea de zi și materialele ce urmează a fi examinate se plasează pe site-ul web oficial al Uniunii Mediatorilor.

(4) Ședința extraordinară se convoacă, în termen de 10 zile:

a) la inițiativa Consiliului Uniunii Mediatorilor;

b) la propunerea Ministerului Justiției;

c) la solicitarea a cel puțin 1/5 din numărul mediatorilor a căror formă de organizare a activității a fost înregistrată și a căror activitate nu este suspendată;

d) la solicitarea președintelui Uniunii Mediatorilor.

(5) Adunarea generală a mediatorilor este deliberativă dacă la ea participă cel puțin 50% din numărul total al mediatorilor care, la momentul convocării, au forma de organizare a activității înregistrată.

(6) În cazul în care Adunarea generală a mediatorilor nu este deliberativă, Consiliul Uniunii Mediatorilor o convoacă repetat, în cel mult 15 zile. Adunarea convocată în aceste condiții este deliberativă dacă la ea participă cel puțin 1/3 din numărul total al mediatorilor.

(7) Fiecare mediator deține un singur vot.

(8) Hotărârile Adunării generale a mediatorilor se adoptă cu votul majorității mediatorilor prezenți, cu excepția hotărârilor privind atribuțiile indicate la art. 38 lit. a)–c), care se adoptă cu votul a cel puțin 2/3 din numărul mediatorilor prezenți. Hotărârile privind alegerea și revocarea membrilor Comisiei de licențiere, ai Consiliului Uniunii Mediatorilor, ai Comisiei de disciplină se adoptă prin vot secret.

(9) Procedura privind convocarea, organizarea și desfășurarea ședințelor Adunării generale a mediatorilor se stabilește în Statutul Uniunii Mediatorilor.

(10) Adunarea generală a mediatorilor poate adopta hotărâri doar în raport cu subiectele incluse în ordinea de zi.

(11) Participarea mediatorilor la Adunarea generală a mediatorilor este obligatorie. Absența se anunță în prealabil, printr-o notificare scrisă adresată secretarului general al Uniunii Mediatorilor. Nu se admite participarea prin reprezentant la Adunarea generală a mediatorilor.

(12) Hotărârile Adunării generale a mediatorilor pot fi contestate în instanța de judecată în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile.

(13) În cadrul Adunării generale a mediatorilor, votarea poate fi realizată și prin utilizarea mijloacelor electronice. Modul de organizare și desfășurare a votării și alegerilor în cadrul Uniunii Mediatorilor prin utilizarea mijloacelor electronice se stabilește în Statutul Uniunii Mediatorilor. Exprimarea dreptului de vot prin mijloace electronice se consideră participare la Adunarea generală a mediatorilor.

Articolul 38. Atribuțiile Adunării generale a mediatorilor

Adunarea generală a mediatorilor are următoarele atribuții:

a) aprobă și modifică Statutul Uniunii Mediatorilor;

b) alege și revocă membrii Consiliului Uniunii Mediatorilor, ai Comisiei de etică și ai Comisiei de cenzori;

c) aprobă mărimea și modul de calcul al contribuției obligatorii a mediatorilor;

d) aprobă procedura de verificare a respectării de către mediatori a obligațiilor privind combaterea spălării banilor și finanțării terorismului;

e) aprobă Codul de etică al mediatorului;

f) aprobă rapoartele anuale ale președintelui Uniunii Mediatorilor și secretarului general al Uniunii Mediatorilor;

g) aprobă planul de activitate și bugetul anual ale Uniunii Mediatorilor;

h) decide cu privire la necesitatea efectuării unui audit intern sau extern;

i) adoptă hotărâri cu privire la procurarea, distribuirea și înstrăinarea patrimoniului Uniunii Mediatorilor;

j) desemnează membri în Consiliul Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat;

k) alte atribuții stabilite de lege.

Articolul 39. Consiliul Uniunii Mediatorilor

(1) Consiliul Uniunii Mediatorilor este organul executiv al Uniunii Mediatorilor, fiind constituit din 7 mediatori aleși de Adunarea generală a mediatorilor pentru un mandat de 4 ani. Președintele Uniunii Mediatorilor este de drept și președintele Consiliului Uniunii Mediatorilor.

(2) Dacă, în termen de 30 de zile de la data expirării mandatului membrului Consiliului Uniunii Mediatorilor sau de la data încetării mandatului acestuia, Adunarea generală a mediatorilor nu a ales un nou membru al Consiliului Uniunii Mediatorilor, acesta este numit prin ordin al ministrului justiției, fiind selectat din rândul mediatorilor.

(3) Calitatea de membru al Consiliului Uniunii Mediatorilor este incompatibilă cu calitatea de membru al Comisiei de licențiere, al Comisiei de soluționare a contestațiilor, al Comisiei de disciplină, al Comisiei de etică și al Comisiei de cenzori.

(4) Consiliul Uniunii Mediatorilor se convoacă în ședințe ori de cate ori este necesar, dar nu mai rar decât o dată pe trimestru.

(5) Ședințele Consiliului Uniunii Mediatorilor se consideră deliberative dacă la ele participă cel puțin 5 membri. Deciziile Consiliului Uniunii Mediatorilor se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți.

(6) Fiecare membru al Consiliului Uniunii Mediatorilor beneficiază, pentru fiecare ședință la care participă, de o indemnizație echivalentă cu a treia parte din salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul în curs, achitată de Uniunea Mediatorilor.

(7) Consiliul Uniunii Mediatorilor are următoarele atribuții:

a) elaborează și aprobă standarde profesionale și recomandări privind unificarea practicii în domeniul medierii;

b) elaborează și aprobă recomandări cu privire la mărimea onorariilor mediatorilor;

c) asigură îndeplinirea hotărârilor Adunării generale a mediatorilor, aprobă și prezintă rapoartele anuale privind activitatea Uniunii Mediatorilor;

d) elaborează și transmite Ministerului Justiției spre promovare/aprobare proiecte de acte normative și/sau proiecte de acte administrative cu caracter normativ din domeniul medierii;

e) aprobă regulamente interne ale Uniunii Mediatorilor, inclusiv Regulamentul cu privire la controlul calității serviciilor prestate de mediator;

f) organizează cursuri de formare inițială sau continuă a mediatorilor;

g) deleagă mediatori pentru participare la seminare, conferințe și cursuri de instruire;

h) alege președintele Uniunii Mediatorilor dintre membrii săi și îl revocă;

i) emite opinii consultative asupra unor subiecte ce vizează medierea;

j) decide asupra tuturor chestiunilor care nu sunt de competența exclusivă a altor organe ale Uniunii Mediatorilor;

k) angajează secretarul general al Uniunii Mediatorilor;

l) aprobă contractele încheiate de secretarul general care depășesc suma de 50 de mii de lei;

m) alte atribuții stabilite de lege sau de Statutul Uniunii Mediatorilor.

Articolul 40. Președintele Uniunii Mediatorilor

(1) Președintele Uniunii Mediatorilor se alege pe un termen de doi ani și nu poate deține mai mult de două mandate consecutive.

(2) Dacă, în termen de 30 de zile de la data expirării mandatului de președinte al Uniunii Mediatorilor sau de la data încetării mandatului respectiv, din diferite motive, Consiliul Uniunii Mediatorilor nu a ales un nou președinte, acesta este numit prin ordin al ministrului justiției, fiind selectat dintre membrii Consiliului Uniunii Mediatorilor.

(3) Funcția de președinte al Uniunii Mediatorilor este remunerată în mărimea stabilită de Adunarea generală a mediatorilor.

(4) Președintele Uniunii Mediatorilor are următoarele atribuții:

a) conduce și reprezintă Uniunea Mediatorilor în relațiile cu autoritățile publice, cu persoanele fizice și juridice atât la nivel național, cât și internațional;

b) prezidează ședințele Consiliului Uniunii Mediatorilor;

c) semnează actele Consiliului Uniunii Mediatorilor și ale Uniunii Mediatorilor;

d) prezintă Adunării generale a mediatorilor și Ministerului Justiției raportul anual de activitate al Uniunii Mediatorilor;

e) alte atribuții prevăzute de lege și de Statutul Uniunii Mediatorilor.

(5) Dacă funcția de președinte al Uniunii Mediatorilor este vacantă sau dacă președintele este demis ori se află în imposibilitate temporară de a-și exercita atribuțiile pentru o perioadă mai mare de două luni, interimatul funcției este asigurat de către unul dintre membrii Consiliului Uniunii Mediatorilor, ales prin vot secret de către membrii Consiliului Uniunii Mediatorilor.

Articolul 41. Secretarul general al Uniunii Mediatorilor

(1) Activitatea organizatorică, administrativă, economică și financiară a Uniunii Mediatorilor se asigură de către secretarul general al Uniunii Mediatorilor.

(2) Secretarul general al Uniunii Mediatorilor este angajat de către Consiliul Uniunii Mediatorilor, pe bază de concurs, pe un termen de 5 ani.

(3) În funcția de secretar general al Uniunii Mediatorilor poate fi angajată persoana care are studii superioare în management, economie sau drept și o vechime în muncă de cel puțin 3 ani.

(4) Secretarul general al Uniunii Mediatorilor are următoarele atribuții:

a) asigură gestiunea economico-financiară a Uniunii Mediatorilor;

b) încheie acorduri și contracte în numele Uniunii Mediatorilor;

c) gestionează bugetul Uniunii Mediatorilor;

d) organizează elaborarea, fundamentarea și prezentarea spre aprobare Adunării generale a mediatorilor a proiectului de buget anual al Uniunii Mediatorilor;

e) prezintă spre aprobare Adunării generale a mediatorilor raportul anual privind executarea bugetului;

f) ține evidența bunurilor aflate în gestiunea Uniunii Mediatorilor;

g) organizează și participă la ședințele Adunării generale a mediatorilor și ale Consiliului Uniunii Mediatorilor, fără drept de vot;

h) elaborează proiectul agendei și pregătește materialele pentru ședințele Adunării generale a mediatorilor și ale Consiliului Uniunii Mediatorilor, după consultarea celui din urmă;

i) angajează personalul secretariatului și conduce activitatea acestuia;

j) execută deciziile Adunării generale a mediatorilor și ale Consiliului Uniunii Mediatorilor ce se referă la activitatea sa;

k) alte atribuții prevăzute de Statutul Uniunii Mediatorilor.

(5) În exercitarea atribuției prevăzute la alin. (4) lit. a), secretarul general al Uniunii Mediatorilor are obligația de a-l consulta în prealabil pe președintele Uniunii Mediatorilor în ceea ce privește poziția instituțională pe care urmează să o expună și de a respecta considerentele expuse de către președintele Uniunii Mediatorilor.

(6) Pe perioada absenței temporare a secretarului general sau a vacanței funcției de secretar general, atribuțiile acestuia se exercită de către o persoană din cadrul secretariatului Uniunii Mediatorilor, desemnată prin hotărâre a Consiliului Uniunii Mediatorilor.

(7) Funcția de secretar general al Uniunii Mediatorilor este remunerată. Mărimea remunerației este stabilită de Consiliul Uniunii Mediatorilor.

(8) Pe perioada mandatului său, secretarul general al Uniunii Mediatorilor nu are dreptul să exercite prin cumul alte funcții sau activități remunerate, inclusiv cea de mediator, cu excepția funcțiilor didactice, științifice și de creație.

Articolul 42. Comisia de etică

(1) Comisia de etică este un organ independent, instituit în scopul examinării cazurilor de încălcare a Codului de etică al mediatorului și al constatării abaterilor de la etica profesională.

(2) Comisia de etică este formată din 5 membri aleși de către Adunarea generală a mediatorilor. Mandatul membrilor Comisiei de etică este de 4 ani.

(3) Dacă, în termen de 30 de zile de la data expirării mandatului membrului Comisiei de etică sau de la data încetării mandatului acestuia, din diferite motive, nu a fost ales un nou membru al Comisiei de etică, acesta este numit prin ordin al ministrului justiției.

(4) Calitatea de membru al Comisiei de etică este incompatibilă cu calitatea de membru al Comisiei de licențiere, al Comisiei de disciplină, al Comisiei de cenzori și al Consiliului Uniunii Mediatorilor.

(5) Ședințele Comisiei de etică se consideră deliberative dacă la ele participă cel puțin 3 membri. Hotărârile Comisiei de etică se adoptă cu votul a cel puțin 3 membri.

(6) În urma examinării cazurilor de încălcare a Codului de etică al mediatorului, Comisia de etică adoptă o hotărâre motivată privind:

a) constatarea încălcării Codului de etică al mediatorului, cu recomandări de corectare a comportamentului;

b) sesizarea Comisiei de disciplină referitoare la abaterea disciplinară depistată; sau

c) lipsa încălcării Codului de etică al mediatorului.

(7) Hotărârile Comisiei de etică se publică pe site-ul web oficial al Uniunii Mediatorilor în termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării.

Articolul 43. Comisia de cenzori

(1) Comisia de cenzori este formată din 3 mediatori cu o vechime în profesie de cel puțin 3 ani, aleși pentru un mandat de doi ani, fără dreptul de a exercita două mandate consecutive. Un membru al Comisiei de cenzori nu poate fi membru al altor comisii din cadrul Uniunii Mediatorilor.

(2) Comisia de cenzori exercită controlul activității economico-financiare a Uniunii Mediatorilor.

(3) Comisia de cenzori efectuează un control ordinar o dată pe an. La necesitate, aceasta poate efectua un control extraordinar la cererea Consiliului Uniunii Mediatorilor, a președintelui Uniunii Mediatorilor sau la solicitarea Adunării generale a mediatorilor.

(4) După efectuarea controlului ordinar sau, după caz, extraordinar, Comisia de cenzori întocmește un raport care reflectă perioada verificată, corelația bugetului cu cheltuielile efectuate, temeinicia cheltuielilor efectuate, concluziile și recomandările Comisiei de cenzori. Raportul se semnează de către toți membrii Comisiei de cenzori. Membrul Comisiei de cenzori poate exprima opinie separată, care se anexează la raport.

(5) Raportul Comisiei de cenzori se aduce la cunoștința Consiliului Uniunii Mediatorilor și se aprobă de către Adunarea generală a mediatorilor.

(6) Organizarea și funcționarea Comisiei de cenzori sunt prevăzute în regulamentul de activitate al acesteia, aprobat de Consiliul Uniunii Mediatorilor.

Capitolul IV PROCESUL DE MEDIERE

Articolul 44. Recurgerea la mediere

(1) Medierea poate fi inițiată de către oricare dintre părți, din proprie inițiativă, precum și la recomandarea autorităților publice, a instanțelor de judecată, a organului de urmărire penală. Medierea poate fi inițiată la orice etapă de examinare a litigiului.

(2) În cadrul procesului de mediere, o parte sau ambele părți au dreptul de a beneficia de serviciile garantate de stat ale unui mediator în modul prevăzut de Legea nr. 198/2007 cu privire la asistența juridică garantată de stat.

(3) Părțile trebuie să desfășoare cel puțin o ședință de mediere, până la adresarea în instanța de judecată, pentru următoarele categorii de litigii:

a) civile, indicate la art. 55 alin. (2), cu excepția celor în care autoritatea publică are calitate de reclamant sau pârât;

b) de familie, indicate la art. 56;

c) de muncă, indicate la art. 57.

Articolul 45. Efectul medierii asupra termenelor de prescripție

(1) Inițierea procesului de mediere în condițiile prezentei legi suspendă termenele de prescripție pentru părți pe durata acestuia în condițiile legislației procesuale. Părțile care recurg la mediere în vederea soluționării unui litigiu sunt în drept să inițieze o procedură judiciară sau arbitrală privind respectivul litigiu, ca urmare a împlinirii unor termene de decădere sau de prescripție extinctivă pe durata procesului de mediere.

(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere dispozițiilor privind termenele de decădere și de prescripție rezultate din tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 46. Motivarea părților pentru recurgerea la mediere

(1) Părțile care recurg la mediere se scutesc de achitarea taxei de stat pentru confirmarea sau învestirea cu formulă executorie a tranzacției de mediere în condițiile art. 52.

(2) În cazul în care, până la depunerea cererii de chemare în judecată, părțile au participat la procesul de mediere, dar procesul de mediere a încetat fără încheierea tranzacției de mediere sau cu soluționarea parțială a litigiului dintre părți ori în cazul în care procesul de mediere nu a fost inițiat ca urmare a neacceptării de către una dintre părți a invitației de a participa la mediere, la depunerea cererii de chemare în judecată, taxa de stat se reduce cu 25%.

(3) Părțile care recurg la mediere după depunerea cererii de chemare în judecată beneficiază de următoarele facilități:

1) eșalonarea achitării taxei de stat;

2) în cazul finalizării procesului de mediere prin tranzacția asupra tuturor pretențiilor, taxa de stat se restituie în proporție de:

a) 100% – pentru soluționarea prin mediere în instanța de fond;

b) 75% – pentru soluționarea prin mediere în instanța de apel;

c) 50% – pentru soluționarea prin mediere în instanța de recurs;

3) în cazul finalizării procesului de mediere cu soluționarea parțială a unui litigiu privind pretenții patrimoniale, taxa de stat se reduce și se restituie proporțional valorii pretenției soluționate prin mediere.

(4) Părțile beneficiază de facilitățile prevăzute în prezentul articol în modul stabilit de Legea taxei de stat nr. 213/2023 și de Codul de procedură civilă.

Articolul 47. Etapele procesului de mediere

(1) Pentru categoriile de litigii prevăzute la art. 44 alin. (3), procesul de mediere se inițiază până la adresarea în instanța de judecată. Dacă în urma medierii nu a fost încheiată o tranzacție de mediere sau dacă litigiul a fost soluționat parțial, părțile se pot adresa în instanța de judecată făcând dovada desfășurării a cel puțin unei ședințe de mediere, sub sancțiunea restituirii cererii de chemare în judecată în conformitate cu art. 170 alin. (1) lit.

a) din Codul de procedură civilă nr. 225/2003. Sancțiunea restituirii cererii de chemare în judecată nu se aplică în situațiile prevăzute la alin. (10).

(2) Procesul de mediere începe la data semnării contractului de mediere. Dacă partea nu a acceptat notificarea mediatorului privind prezentarea la prima ședință de mediere sau a refuzat participarea la mediere, procesul de mediere se consideră neînceput.

(3) Contractul de mediere se încheie în formă scrisă. Acesta trebuie să corespundă cerințelor minime stabilite de Uniunea Mediatorilor și să nu conțină clauze contrare legii sau ordinii publice.

(4) Începerea unui proces de mediere în condițiile prezentei legi sau, după caz, dispunerea de către instanța de judecată a efectuării unei ședințe de mediere constituie temei pentru suspendarea procesului de judecată pentru perioada cuprinsă între data semnării contractului de mediere și cea a soluționării sau, după caz, a constatării imposibilității de a soluționa litigiul prin mediere.

(5) Părțile pot desemna prin acord comun unul sau mai mulți mediatori sau pot solicita unei organizații de mediere desemnarea unui mediator, conform regulilor aprobate de organizația respectivă. În cadrul procesului judiciar, instanța propune părților să participe la o ședință de mediere cu privire la soluționarea litigiilor prin mediere.

(6) Părțile se pot prezenta la mediator fie individual, fie împreună. În cazul în care se prezintă doar una dintre părți, mediatorul, la cererea acesteia, adresează celeilalte părți notificarea scrisă în vederea informării și acceptării medierii, stabilind un termen de 15 zile de la data recepționării notificării, dacă în convenția de mediere nu este prevăzut un alt termen. În litigiile cu element de extraneitate se stabilește un termen de 30 de zile de la data recepționării notificării. Notificarea se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii acesteia. Partea solicitantă prezintă mediatorului datele de contact ale celeilalte părți pe care le deține.

(7) Părțile sunt în drept să determine prin acord comun toate aspectele ce țin de inițierea, derularea și finalizarea procesului de mediere.

(8) Până la încheierea contractului de mediere, mediatorul este obligat să informeze părțile privind scopul medierii, procedura, drepturile și obligațiile mediatorului și ale părților, consecințele procesului de mediere, efectele semnării unei tranzacții de mediere, precum și privind consecințele nerespectării prevederilor tranzacției de mediere semnate.

(9) Contractele de mediere învestite cu formulă executorie obțin caracter executoriu la data la care creanța devine exigibilă și oferă dreptul la executare silită extrajudiciară fără adresarea unei cereri în instanța de judecată sau către notar, dacă părțile au convenit asupra acestui lucru, în mod expres, în contract. Nu se învestesc cu formulă executorie contractele de mediere contrare legii.

(10) Medierea nu se consideră inițiată dacă, după întreprinderea tuturor măsurilor de notificare, inclusiv cu implicarea părții, mediatorul este în imposibilitatea de a desfășura ședința în condițiile alin. (1). În acest caz, prevederile alin. (1) referitoare la restituirea cererii de chemare în judecată nu se aplică dacă partea vizată prezintă actul eliberat de mediator cu privire la imposibilitatea desfășurării ședinței de mediere.

(11) Dacă după punerea pe rol a cererii de chemare în judecată s-a prezentat partea care nu a participat la ședința de mediere, instanța dispune participarea părților la o ședință de mediere și schimbă termenul de judecată, cu excepția cazului în care partea respectivă refuză expres participarea la ședința de mediere. Dacă partea respectivă nu se prezintă în mod repetat la ședința de mediere, atunci instanța îi aplică o amendă dintre cele prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. f) și continuă examinarea cauzei.

Articolul 48. Notificarea

(1) Mediatorul informează partea sau, după caz, părțile privind data, ora și locul desfășurării ședinței de mediere, prin orice mijloc de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii informației.

(2) Pentru toate litigiile, inclusiv pentru cele în care părțile, potrivit legii, trebuie să desfășoare cel puțin o ședință de mediere până la adresarea în instanța de judecată, mediatorul întreprinde măsurile disponibile în vederea identificării locului de aflare a părții, pentru notificarea acesteia cu privire la desfășurarea ședinței de mediere solicitate de parte.

Articolul 49. Desfășurarea medierii

(1) Medierea se întemeiază pe cooperarea părților, mediatorul utilizând metode și tehnici specifice, bazate pe comunicare și negociere.

(2) Medierea litigiului are loc într-un termen care nu trebuie să depășească 3 luni de la data încheierii contractului de mediere. Până la expirarea termenului respectiv, părțile pot solicita de comun acord prelungirea acestuia.

(3) În cazul în care litigiul este trimis spre mediere în cadrul unui proces judiciar sau în cadrul urmăririi penale, termenul de mediere poate fi prelungit doar cu acordul instanței de judecată sau, după caz, al procurorului.

(4) În procesul de mediere, mediatorul este în drept să se informeze în privința fondului cauzei.

(5) Părțile decid, de comun acord și cu asistența mediatorului, asupra regulilor și duratei procesului de mediere. Dacă părțile nu au ajuns la o înțelegere privind regulile de desfășurare a procesului de mediere, mediatorul este în drept să desfășoare procesul de mediere în maniera pe care acesta o consideră potrivită, luând în considerare circumstanțele litigiului, doleanțele părților și necesitatea desfășurării procedurii într-un termen rezonabil.

(6) Părțile sunt în drept să renunțe în orice moment la mediere.

(7) Părțile participă personal la procesul de mediere. În cazul în care una dintre părți este persoană juridică, aceasta participă la proces prin intermediul unui reprezentant împuternicit conform legii.

(8) Pe parcursul procesului de mediere, părțile pot fi asistate de avocați, traducători și/sau interpreți, precum și de specialiști în domeniul respectiv. Cu consimțământul părților, la procesul de mediere pot participa și alte persoane.

(9) Pe durata desfășurării procesului de mediere, mediatorul se poate întruni în ședințe comune cu ambele părți sau în ședințe separate cu fiecare parte.

(10) Modul de desfășurare a ședințelor se negociază de către părți și mediator. Ședințele de mediere pot fi desfășurate inclusiv online.

(11) Înregistrarea audio sau video a ședințelor de mediere se efectuează cu acordul tuturor părților și al mediatorului.

Articolul 50. Soluționarea litigiului

(1) Părțile convin, de comun acord, asupra opțiunilor de soluționare a litigiului. Mediatorul nu poate decide asupra acestor opțiuni, dar, la cererea părților, poate înainta propuneri asupra posibilităților de soluționare a litigiului.

(2) Litigiile soluționate prin mediere se finalizează cu încheierea tranzacției de mediere. Părțile pot solicita, prin consens, acordarea unui termen, până la semnarea tranzacției de mediere, pentru a consulta opinia unor experți, astfel încât să își poată exprima consimțământul liber și în cunoștință de cauză.

(3) Părțile pot formula în scris condițiile de soluționare a litigiului.

Articolul 51. Valabilitatea tranzacției de mediere

(1) Tranzacția de mediere se încheie în formă scrisă și trebuie să corespundă condițiilor de valabilitate prevăzute de prezenta lege și de alte acte normative.

(2) Nu se admite includerea în tranzacția de mediere a unor clauze care:

a) se referă la drepturi și obligații de care părțile nu pot dispune liber prin tranzacție de mediere;

b) încalcă legislația, ordinea publică și bunele moravuri;

c) sunt în mod vădit inechitabile;

d) prejudiciază interesul superior al copilului;

e) încalcă drepturile unor terțe persoane neantrenate în procesul de mediere.

Articolul 52. Executarea tranzacției de mediere

(1) Tranzacția de mediere este obligatorie pentru părți și se execută benevol în termen de 20 de zile de la data semnării acesteia, dacă părțile nu au convenit altfel.

(2) Părțile, de comun acord, pot învesti tranzacția de mediere cu formulă executorie la un notar ales prin consens.

(3) Tranzacția de mediere, cu excepția celei încheiate pentru soluționarea unui conflict ce se referă la dreptul translativ de proprietate asupra unui bun imobil, se învestește cu formulă executorie dacă fiecare parte a litigiului este reprezentată de avocat în procesul de mediere și dacă tranzacția de mediere este semnată de mediator, de fiecare parte și de avocatul fiecărei părți. Persoanele juridice pot fi reprezentate de un angajat jurist, în baza procurii.

(4) Dacă tranzacția de mediere încheiată în cadrul unui proces de mediere care a avut loc în afara unui proces civil nu este executată benevol și nu este învestită cu formulă executorie, aceasta poate fi confirmată de către instanța de judecată în scopul executării silite, în condițiile Codului de procedură civilă.

(5) Dacă tranzacția de mediere încheiată în cadrul unui proces de mediere care a avut loc în cadrul unui proces judiciar nu este executată benevol, în scopul executării silite, la solicitarea părții interesate, aceasta poate fi confirmată de către instanța de judecată în condițiile Codului de procedură civilă.

(6) Dacă tranzacția de mediere încheiată în cadrul unui proces arbitral nu este executată benevol, în scopul executării silite, la solicitarea părții interesate, aceasta se confirmă prin hotărâre arbitrală în condițiile legii.

(7) Tranzacția de mediere nu poate fi învestită cu formulă executorie dacă:

a) conținutul acesteia este contrar legislației naționale;

b) conținutul tranzacției cu element de extraneitate este contrar legislației statului respectiv;

c) legislația națională sau internațională privind tranzacțiile cu element de extraneitate nu prevede posibilitatea învestirii acesteia cu formulă executorie.

Articolul 53. Suspendarea, reluarea și încetarea procesului de mediere

(1) Procesul de mediere se suspendă de drept în cazul:

a) suspendării activității mediatorului;

b) retragerii licenței pentru desfășurarea activității de mediator;

c) decesului mediatorului.

(2) Procesul de mediere încetează în cazul:

a) semnării de către părți a tranzacției de mediere;

b) constatării de către mediator a imposibilității părților de a încheia tranzacția de mediere;

c) renunțării uneia sau ambelor părți la mediere;

d) expirării termenului stabilit pentru procesul de mediere, dacă părțile nu au solicitat prelungirea acestuia;

e) abținerii mediatorului de la medierea litigiului în condițiile art. 11 alin. (1);

f) renunțării mediatorului la continuarea procesului de mediere în condițiile art. 56 alin. (4);

g) decesului părții persoană fizică sau lichidării părții persoană juridică.

(3) Încetarea medierii în temeiul alin. (2) se consemnează într-un proces‑verbal, întocmit conform modelului aprobat de Uniunea Mediatorilor, care se semnează de către mediator, se înmânează părților și, după caz, se prezintă instanței de judecată, arbitrajului, organului de urmărire penală sau agentului constatator. În procesul-verbal nu se include informația referitoare la conținutul sesiunilor de mediere, opinia mediatorului privind comportamentul părților și nici orice altă informație a cărei divulgare contravine principiului confidențialității.

(4) În cazurile prevăzute la alin. (1), dosarul de mediere se repartizează de către Uniunea Mediatorilor unui alt mediator, identificat de părți sau, după caz, de Uniune, pentru reluarea procesului de mediere.

(5) Mediatorul este obligat să asigure păstrarea procesului-verbal și a materialelor aferente procesului de mediere timp de cel puțin 4 ani de la data expirării termenului de executare integrală a tranzacției de mediere, conform unor reguli aprobate de Uniunea Mediatorilor.

(6) Reluarea procesului de mediere cu atragerea aceluiași sau a unui alt mediator se efectuează în condițiile art. 44, 47–50.

Capitolul V PROCESUL DE MEDIERE ÎN DOMENII SPECIFICE

Secțiunea 1 Medierea în litigii civile, de familie și de muncă

Articolul 54. Convenția de mediere

(1) Convenția de mediere se încheie în formă scrisă, înainte sau după apariția litigiului, în una dintre următoarele forme:

a) clauză de mediere inserată în contract;

b) acord de mediere.

(2) Validitatea clauzei contractuale prin care părțile consimt să supună medierii litigiile legate de valabilitatea, încheierea, interpretarea, executarea sau încetarea contractului este independentă de validitatea contractului care conține clauza. Referința dintr-un contract la un alt înscris încheiat de aceleași părți, ce conține o clauză de mediere, are valoare de convenție de mediere scrisă dacă referința este suficientă pentru ca clauza să facă parte din contract.

(3) În cazul în care părțile în proces au încheiat o convenție de mediere și una dintre ele o invocă în instanța de judecată, aceasta din urmă își verifică competența. Instanța reține spre soluționare cauza dacă:

a) pârâtul și-a formulat apărarea în fond, fără nicio rezervă întemeiată pe convenția de mediere;

b) convenția de mediere este lovită de nulitate, și-a pierdut valabilitatea ori este nesusceptibilă de executare;

c) procesul de mediere nu poate avea loc din cauze vădit imputabile pârâtului.

(4) Partea pierde dreptul de a invoca convenția de mediere în instanța de judecată dacă:

a) nu a acceptat notificarea celeilalte părți sau a mediatorului privind participarea la mediere;

b) a refuzat anterior participarea la mediere.

Articolul 55. Medierea în litigiile civile

(1) Medierea în litigiile civile poate avea loc în cadrul sau în afara procesului judiciar sau arbitral. Pot fi supuse medierii litigiile civile cu privire la drepturile și obligațiile care sunt sau pot fi supuse examinării în instanța de judecată sau în arbitraj și de care părțile pot dispune liber prin tranzacție de mediere, în condițiile legii.

(2) Părțile se pot adresa în instanța de judecată doar după participarea la cel puțin o ședință de mediere, în condițiile art. 44 alin. (3) lit. a), în vederea soluționării următoarelor tipuri de litigii, a căror valoare nu depășește 50 de salarii medii lunare pe economie, stabilită prin hotărâre de Guvern pentru anul în curs, fără a se lua în considerare dobânzile, penalitățile, cheltuielile de judecată:

a) încasare a datoriilor;

b) reparare a prejudiciilor, inclusiv a celor cauzate prin contravenții și infracțiuni;

c) partajare a proprietății;

d) răspândire de informații false și defăimătoare;

e) executare a contractelor de împrumut, de donație, de arendă, de locațiune, bancare, de leasing și de asigurare;

f) procedură de insolvabilitate.

(3) Prevederile alin. (2) lit. a) și e) nu se aplică litigiilor în care partea ce intenționează să inițieze un proces de încasare a datoriilor în instanța de judecată este:

a) instituție bancară;

b) furnizor/prestator/operator de servicii comunale;

c) furnizor/prestator/operator de servicii necomunale defurnizare a energiei electrice, a gazelor naturale și de comunicații electronice.

Articolul 56. Medierea în litigiile de familie

(1) Părțile se pot adresa în instanța de judecată doar după participarea la cel puțin o ședință de mediere, în condițiile art. 44 alin. (3) lit. b), în vederea soluționării litigiilor aferente cazurilor de conflict între soți, foști soți, alți membri de familie sau dintre concubini, privind exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești, stabilirea domiciliului copiilor, întreținerea copiilor și a altor membri de familie, inclusiv inapți de muncă, precum și oricăror alte neînțelegeri dintre aceștia, cu excepția litigiilor aferente cazurilor de desfacere a căsătoriei. Litigiile aferente cazurilor de violență în familie nu pot fi soluționate prin mediere.

(2) Clauza de mediere poate fi inclusă într-un contract matrimonial.

(3) În litigiile de familie care vizează interesele copilului, părțile prezintă avizul autorității tutelare.

(4) Dacă în procesul de mediere a unui litigiu de familie apar circumstanțe care creează sau ar putea crea un pericol pentru creșterea și dezvoltarea normală a copilului sau care lezează interesele lui legale, mediatorul este obligat să informeze în acest sens autoritatea tutelară, fiind, totodată, în drept să renunțe la continuarea procesului de mediere.

(5) Tranzacția de mediere cu privire la soluționarea litigiului de familie care vizează creșterea și dezvoltarea normală sau interesul superior al copilului se depune de către părți la autoritatea tutelară competentă, pentru informare.

(6) Litigiile care vizează înapoierea copilului în statul reședinței sale obișnuite sau exercitarea dreptului de vizitare a copilului pot fi soluționate în cadrul unui proces de mediere, cu consimțământul și în numele părților, în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2024 privind protecția specială a copiilor împotriva deplasării în străinătate sau reținerii ilicite.

Articolul 57. Medierea în litigiile de muncă

Părțile se pot adresa în instanța de judecată doar după participarea la cel puțin o ședință de mediere, în condițiile art. 44 alin. (3) lit. c), în vederea soluționării:

a) litigiilor individuale de muncă ce țin de restabilirea la locul de muncă, garanțiile salariale și despăgubirile rezultate din absența forțată de la muncă, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de către una dintre părțile contractului individual de muncă;

b) litigiilor individuale de muncă privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea, încetarea și anularea contractului individual de muncă;

c) conflictelor colective de muncă, în cazul în care părțile conflictului nu au ajuns la o înțelegere sau nu sunt de acord cu decizia comisiei de conciliere.

Articolul 58. Medierea în litigiile cu element de extraneitate

(1) Litigiul conține un element de extraneitate dacă cel puțin una dintre părți își are sediul sau, după caz, domiciliul într-un alt stat decât cel al oricărei alte părți la data la care:

a) părțile decid să recurgă la mediere după apariția litigiului;

b) medierea este dispusă de instanță sau de organul de urmărire penală;

c) există o obligație de a recurge la mediere, prevăzută de legislația națională.

(2) Un litigiu civil conține, în egală măsură, un element de extraneitate dacă, la data survenirii situațiilor prevăzute la alin. (1), părțile își au domiciliul sau sediul în Republica Moldova, dar:

a) procedurile judiciare pentru soluționarea litigiului urmează a fi inițiate într‑un alt stat;

b) obiectul litigiului se referă la obligații ce urmează a fi executate într-un alt stat sau bunurile care constituie obiectul litigiului se află pe teritoriul unui alt stat;

c) locul desfășurării activității de bază a uneia dintre părți se află într-un alt stat.

(3) În sensul aplicării alin. (1) și (2), domiciliul sau, după caz, sediul se determină în conformitate cu art. 38 și 183 din Codul civil nr. 1107/2002.

(4) Tranzacțiile de mediere încheiate în litigiile civile și comerciale se confirmă de către arbitraj dacă examinarea litigiului soluționat prin tranzacție de mediere este de competența arbitrajului internațional, conform clauzei arbitrale din contract sau conform acordului dintre părți. Aceste reguli se aplică în mod corespunzător atât litigiilor aflate pe rol, cât și procedurii de confirmare a tranzacțiilor de mediere încheiate nemijlocit de către părți, pentru a se preveni un proces care poate să înceapă sau care se desfășoară conform regulilor de procedură arbitrală.

Secțiunea a 2-a Medierea în cauzele penale și contravenționale

Articolul 59. Generalități privind medierea în cauzele penale și contravenționale

(1) Procesul de mediere în cauzele penale și contravenționale este reglementat de Codul penal, Codul de procedură penală, Codul contravențional, Legea nr. 198/2007 privind asistența juridică garantată de stat, precum și de prezenta lege.

(2) Medierea în cauzele penale și contravenționale se desfășoară astfel încât fiecărei părți să-i fie garantat dreptul la asistență juridică și, dacă este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal, întocmit potrivit prezentei legi, prin care încetează procesul de mediere, trebuie să conțină informații privind faptul dacă părțile au beneficiat de asistența unui avocat/apărător și de serviciile unui interpret ori, după caz, privind faptul dacă au renunțat expres la acestea.

(3) Participarea la mediere este personală și produce efecte numai asupra persoanei care a participat la mediere.

(4) Părți în procesul de mediere a aspectelor ce țin de latura penală sunt victima sau partea vătămată și făptuitorul. Părți în procesul de mediere a aspectelor ce țin de latura civilă sunt partea civilă și făptuitorul sau, după caz, partea civilmente responsabilă, aceste reguli fiind aplicabile și procesului contravențional.

(5) Dacă una dintre părțileprocesului de mediere în cauzele penale și contravenționale este persoană minoră, este obligatorie participarea reprezentantului legal, a pedagogului și/sau psihologului acesteia. În cazul în care una dintre părți este o persoană incapabilă, medierea se desfășoară ținându-se cont de prevederile art. 77 și art. 276 alin. (6) din Codul de procedură penală nr. 122/2003.

(6) Procesul de mediere nu poate substitui procesul penal sau contravențional.

(7) Participarea la mediere nu poate servi drept dovadă a recunoașterii vinovăției.

(8) La medierea dintre partea civilă și făptuitor sau, după caz, partea civilmente responsabilă se aplică corespunzător prevederile prezentei legi referitoare la medierea litigiilor civile.

(9) Mediatorul poate desfășura ședințe comune cu victima doar dacă aceasta a consimțit expres, în scris, asupra acestui fapt.

Articolul 60. Informația oferită mediatorului în cauzele penale și contravenționale

(1) Mediatorul este în drept să solicite de la agentul constatator, organul de urmărire penală, procuror sau instanța de judecată toate actele și informațiile relevante pentru procesul de mediere, conform Codului de procedură penală sau, după caz, Codului contravențional.

(2) Mediatorul poartă răspundere, în condițiile legii, pentru divulgarea informației puse la dispoziția lui la etapa de urmărire penală sau de judecare a cauzei penale ori a cauzei contravenționale.

Articolul 61. Tranzacția de mediere în cauzele penale și contravenționale

(1) În cazul încetării procesului de mediere, mediatorul prezintă agentului constatator, organului de urmărire penală, procurorului sau instanței de judecată actul de încetare a medierii, în termen de 3 zile de la data încetării medierii.

(2) Tranzacția de mediere se întocmește în condițiile Codului de procedură penală sau ale Codului contravențional și se anexează la procesul-verbal întocmit de mediator.

(3) Nesemnarea tranzacției de mediere în cauzele penale sau contravenționale nu poate prejudicia situația părților.

Capitolul VI DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

Articolul 62. Dispoziții finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția prevederilor:

a) art. 44 alin. (3) lit. b) și c), referitoare la prima ședință de mediere ce trebuie desfășurată în litigiile de familie și de muncă, care intră în vigoare la expirarea a 12 luni de la data publicării prezentei legi;

b) art. 44 alin. (3) lit. a), referitoare la prima ședință de mediere ce trebuie desfășurată în litigiile civile, care intră în vigoare la expirarea a 24 de luni de la data publicării prezentei legi, cu excepția litigiilor de insolvabilitate.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 137/2015 cu privire la mediere (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr. 224–233, art. 445), cu modificările ulterioare, se abrogă.

(3) Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislației în vigoare în concordanță cu prezenta lege.

(4) Ministerul Justiției:

a) în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, va aproba actele necesare executării acesteia;

b) în termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va convoca Adunarea generală a mediatorilor. În cazul în care prima Adunare generală a mediatorilor nu va fi deliberativă, următoarea adunare se va considera deliberativă dacă la aceasta vor participa cel puțin 1/5 dintre mediatorii care au forma de organizare a activității înregistrată.

(5) Consiliul Uniunii Mediatorilor, în termen de 3 luni de la data instituirii sale, va elabora și va aproba actele necesare implementării prezentei legi.

Articolul 63. Dispoziții tranzitorii

(1) Atestatele de mediator eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt echivalente cu licențele pentru desfășurarea activității de mediator.

(2) Mediatorii care, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu și-au înregistrat forma de organizare a activității și al căror atestat de mediator este mai vechi de doi ani pot solicita înregistrarea formei de organizare a activității în condițiile prezentei legi doar după efectuarea cursurilor de formare inițială, cu prezentarea actului confirmativ și a certificatului de cazier judiciar detaliat.

(3) Mandatele membrilor Consiliului de mediere aflați în exercițiu la data intrării în vigoare a prezentei legi se prelungesc de drept până la constituirea Consiliului Uniunii Mediatorilor.

(4) Actele normative subsecvente adoptate/emise în baza Legii nr. 137/2015 cu privire la mediere se vor aplica până la modificarea sau abrogarea acestora, în măsura în care nu contravin prezentei legi. PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI Igor GROSU Nr. 9. Chișinău, 12 februarie 2026.

Traduzione non ufficiale, elaborata a partire dal testo originale in romeno sopra riportato.

REPUBBLICA DI MOLDOVA
PARLAMENTO
LEGGE n. LP9/2026 del 12.02.2026
sulla mediazione e sullo statuto del mediatore
Pubblicata il 12.03.2026 nel MONITORUL OFICIAL n. 112-115, art. 89

Allo scopo di facilitare l'accesso alla risoluzione alternativa delle controversie e di promuovere la loro composizione amichevole incoraggiando il ricorso alla mediazione e assicurando un rapporto equilibrato tra mediazione e procedimenti giudiziari, il Parlamento adotta la presente legge organica.

La presente legge recepisce la direttiva 2008/52/CE del Parlamento europeo e del Consiglio, del 21 maggio 2008, relativa a determinati aspetti della mediazione in materia civile e commerciale, pubblicata nella Gazzetta ufficiale dell'Unione europea L 136 del 24 maggio 2008, CELEX: 32008L0052.

Capitolo I – DISPOSIZIONI GENERALI

Articolo 1. Oggetto e ambito di disciplina

(1) La presente legge stabilisce i principi fondamentali della mediazione e ne disciplina le particolarità in ambiti specifici, la procedura di accesso alla professione di mediatore, lo statuto del mediatore, le modalità di organizzazione dell'attività e di autogoverno dei mediatori.

(2) La presente legge non si applica alle controversie in materia fiscale, doganale e amministrativa, né alla responsabilità dello Stato per atti od omissioni delle autorità pubbliche compiuti nell'esercizio di poteri pubblici.

Articolo 2. Nozioni

Ai fini della presente legge, le seguenti nozioni hanno il significato indicato:

1. contratto di mediazione – accordo concluso tra il mediatore e le parti in controversia, con il quale il mediatore si obbliga a mediare una controversia secondo la procedura stabilita dalla presente legge;

2. convenzione di mediazione – accordo con il quale le parti si impegnano a sottoporre a mediazione una controversia esistente o che potrebbe sorgere tra di esse in relazione a un rapporto giuridico contrattuale o extracontrattuale;

3. fornitore di formazione – persona giuridica accreditata dall'Unione dei Mediatori per organizzare corsi di formazione iniziale e/o continua per mediatori secondo gli standard di formazione del settore, approvati dall'Unione dei Mediatori;

4. controversia – conflitto tra due o più persone fisiche e/o giuridiche che è o può essere oggetto di esame da parte di un giudice o in arbitrato;

5. mediatore – terzo, abilitato ai sensi della presente legge e/o della legislazione di uno Stato con il quale la Repubblica di Moldova abbia concluso accordi e/o trattati internazionali, che conduce il processo di mediazione in modo efficace, imparziale e competente allo scopo di risolvere una controversia tra le parti;

6. mediazione – processo strutturato, comunque denominato o indicato nella legislazione di altri Stati, in cui due o più parti in controversia tentano, di propria iniziativa, di raggiungere un accordo per la sua risoluzione con l'assistenza di uno o più mediatori, e che può essere avviato dalle parti, raccomandato o imposto dal giudice, ovvero previsto dal diritto di un altro Stato;

7. organizzazione di mediazione – persona giuridica senza scopo di lucro, registrata ai sensi della legge, che assicura, alle condizioni di legge, l'efficace svolgimento dell'attività di mediatore, promuove i servizi di mediazione, stabilisce le modalità di calcolo dei compensi dei mediatori, mette a disposizione locali per le sedute di mediazione e presta altri servizi connessi all'attività di mediatore;

8. parte – persona fisica o giuridica che esprime il consenso a risolvere una controversia mediante mediazione;

9. transazione di mediazione – accordo concluso dalle parti, alle condizioni di legge, e controfirmato dal mediatore a seguito del processo di mediazione, con il quale le parti consentono alla composizione amichevole della controversia e all'opzione di soluzione da esse concordata.

Articolo 3. Principi della mediazione

La mediazione si fonda sui seguenti principi:

a) partecipazione volontaria al processo di mediazione;

b) riservatezza;

c) libertà di scelta del mediatore;

d) uguaglianza delle parti nel processo di mediazione;

e) flessibilità del processo di mediazione;

f) indipendenza, neutralità e imparzialità del mediatore;

g) legalità.

Articolo 4. Partecipazione volontaria al processo di mediazione

(1) Le parti decidono volontariamente di avviare il processo di mediazione e di parteciparvi, stabiliscono i termini e le regole di svolgimento del processo, nonché concordano il contenuto della transazione di mediazione.

(2) Per determinate categorie di controversie previste dalla legge, le parti devono svolgere almeno una seduta di mediazione. In questi casi le parti decidono volontariamente e di comune accordo se iniziare o far cessare il processo di mediazione.

Articolo 5. Riservatezza

(1) Il processo di mediazione non è pubblico e si svolge nel rispetto del principio di riservatezza, salvo che le parti decidano diversamente.

(2) Il mediatore è tenuto a rispettare la riservatezza delle informazioni di cui viene a conoscenza nell'attività svolta, con le eccezioni di cui al comma (6), prima dell'inizio e/o nel corso del processo di mediazione, nonché dopo la sospensione o la cessazione dell'attività di mediatore.

(3) Il mediatore è tenuto a richiamare i partecipanti al processo di mediazione all'obbligo di mantenere la riservatezza delle informazioni, ed è in diritto, se del caso, di chiedere loro di sottoscrivere un accordo o una clausola di riservatezza.

(4) Nel processo di mediazione, il mediatore non ha il diritto di divulgare le informazioni di cui è venuto a conoscenza nel corso delle sessioni separate con le parti, né di discutere tali informazioni con l'altra parte senza il consenso della parte interessata.

(5) Qualora la controversia sottoposta a mediazione presenti aspetti difficili, il mediatore, con il consenso delle parti, può richiedere il parere di uno o più specialisti del settore.

(6) I mediatori o le altre persone coinvolte nell'amministrazione del processo di mediazione sono tenuti a rispettare la riservatezza delle informazioni derivanti dal processo di mediazione o ad esso connesse, salvo i casi in cui la divulgazione sia necessaria per:

a) assicurare l'ordine pubblico;

b) assicurare la tutela dell'interesse superiore del minore;

c) impedire un danno alla salute o all'integrità fisica o psichica della persona;

d) dare attuazione o esecuzione alla transazione di mediazione;

e) prevenire e/o far cessare un reato, fatte salve le situazioni previste dall'art. 276 del Codice di procedura penale n. 122/2003.

Articolo 6. Divieto di divulgazione delle informazioni e dell'audizione dei partecipanti al processo di mediazione

(1) Allo scopo di assicurare la riservatezza del processo di mediazione, le parti, il mediatore o qualsiasi altra persona che abbia partecipato al processo di mediazione non possono divulgare né invocare in un altro processo di mediazione o in arbitrato le informazioni di cui sono venuti a conoscenza nel corso del processo di mediazione o in relazione ad esso. È altresì vietata la divulgazione di informazioni relative a:

a) la proposta di una parte di avviare il processo di mediazione o l'espressione del consenso di una parte a parteciparvi;

b) le opinioni o le proposte formulate da una delle parti in merito a una possibile composizione amichevole della controversia;

c) le dichiarazioni rese da una parte nel corso del processo di mediazione;

d) l'espressione del consenso di una parte ad accettare le proposte avanzate dal mediatore;

e) gli atti redatti esclusivamente ai fini del processo di mediazione.

(2) Il mediatore ha il diritto, con il consenso scritto delle parti, di rendere dichiarazioni a loro favore; tuttavia, in tali casi, il rendere dichiarazioni esclude la sua successiva partecipazione al processo di mediazione.

(3) Allo scopo di assicurare la riservatezza del processo di mediazione, in base e alle condizioni di legge, il mediatore e i partecipanti al processo di mediazione non possono essere sentiti in merito ai fatti o agli atti di cui sono venuti a conoscenza nel corso del processo di mediazione. Alle condizioni di cui all'art. 5, comma (6), il mediatore può essere citato come testimone.

Articolo 7. Libertà di scelta del mediatore

Le parti selezionano dal Registro statale dei mediatori, tenuto dal Ministero della Giustizia, o, se del caso, da uno dei registri autorizzati di un altro Stato, uno o più mediatori la cui attività non sia sospesa. Le parti possono rinunciare, in qualsiasi fase del processo di mediazione, al servizio del mediatore scelto.

Articolo 8. Uguaglianza delle parti nel processo di mediazione

Ogni persona dispone di accesso libero e paritario alla mediazione, indipendentemente da età, condizione sociale, razza, colore, sesso, lingua, religione, opinione politica o di altro genere, origine nazionale o sociale, patrimonio o altri criteri.

Articolo 9. Flessibilità del processo di mediazione

Le parti decidono, di comune accordo, con l'assistenza del mediatore, le regole e la durata del processo di mediazione.

Articolo 10. Indipendenza, neutralità e imparzialità del mediatore

Il mediatore deve essere indipendente e neutrale rispetto alla controversia e alle parti coinvolte nella sua risoluzione, condurre il processo di mediazione in modo imparziale e rispettare le norme di etica professionale.

Articolo 11. Conflitto di interessi

(1) Il mediatore è tenuto ad astenersi dalla mediazione della controversia e a portare tale circostanza a conoscenza delle parti qualora sorga una circostanza idonea a incidere sullo scopo della mediazione, sulla neutralità o sull'imparzialità del mediatore.

(2) Il mediatore non ha il diritto di agire in qualità di arbitro nella risoluzione della controversia per la quale è stato designato come mediatore.

(3) Non può essere scelta come mediatore una persona che abbia in precedenza rappresentato gli interessi di una delle parti in giudizio o in arbitrato o abbia prestato altra forma di assistenza in relazione all'oggetto della controversia.

(4) Dopo la cessazione del processo di mediazione, il mediatore non può rappresentare le parti o una di esse nella risoluzione della controversia per la quale è stato designato come mediatore, in giudizio o in arbitrato. Qualora sia stato scelto come mediatore un avvocato, questi non ha il diritto di accettare la successiva assistenza o rappresentanza degli interessi di alcuna delle parti del processo di mediazione in relazione alla controversia mediata.

(5) Qualora il mediatore sia un notaio, questi non ha il diritto di apporre la formula esecutiva alla transazione di mediazione conclusa dalle parti nel processo di mediazione.

(6) Qualora il mediatore sia un rappresentante di una professione connessa alla giustizia, questi non ha il diritto di prestare, in relazione alla controversia mediata, servizi corrispondenti a tale professione.

(7) Non può essere scelta come mediatore la persona che sia ufficiale di polizia giudiziaria o pubblico ministero nel procedimento penale o contravvenzionale in cui sia coinvolta una delle parti del processo di mediazione, nonché la persona incompatibile in base alle disposizioni di leggi speciali.

Articolo 12. Competenze delle istituzioni dello Stato in materia di mediazione

(1) Il Ministero della Giustizia ha le seguenti competenze in materia di mediazione:

a) elabora, coordina, promuove e monitora l'attuazione delle politiche pubbliche;

b) elabora e promuove progetti di atti normativi e, se del caso, approva atti normativi nei casi previsti dalla legislazione;

c) esprime parere sui progetti di atti normativi elaborati dall'Unione dei Mediatori e destinati ad essere da questa approvati;

d) collabora con l'Unione dei Mediatori ai fini dell'attuazione e del perfezionamento del quadro normativo;

e) rilascia o, se del caso, ritira la licenza per lo svolgimento dell'attività di mediatore;

f) registra, sospende o fa cessare l'attività di mediatore;

g) rappresenta gli interessi della Repubblica di Moldova nelle organizzazioni internazionali del settore della mediazione;

h) comunica alle strutture internazionali la denominazione delle autorità competenti a esaminare le domande di apposizione della formula esecutiva alle transazioni di mediazione;

i) tiene l'evidenza dei mediatori e il Registro statale dei mediatori;

j) assicura la pubblicazione, sul proprio sito web ufficiale, delle informazioni sulle modalità di contatto dei mediatori e delle organizzazioni che offrono servizi di mediazione;

k) altre competenze previste dalla legge.

(2) I giudici hanno le seguenti competenze in materia di mediazione:

a) raccomandano o, se del caso, dispongono la mediazione nei casi previsti dalla legislazione;

b) monitorano la realizzazione da parte delle parti della mediazione raccomandata o disposta;

c) collaborano con l'Unione dei Mediatori nell'attività di individuazione dei mediatori, anche mediante scambio reciproco di informazioni;

d) confermano le transazioni di mediazione, alle condizioni del Codice di procedura civile;

e) segnalano all'Unione dei Mediatori le transazioni di mediazione concluse dal mediatore in violazione della legislazione e le altre azioni o omissioni non conformi commesse dal mediatore nell'attività professionale;

f) applicano ammende giudiziarie, alle condizioni del Codice di procedura civile e del Codice di procedura penale, per la sottrazione allo svolgimento delle sedute di mediazione previste per le categorie di controversie stabilite dall'art. 44, comma (3) della presente legge.

(3) Le competenze dell'organo di indagine penale e/o del pubblico ministero relative alla mediazione nel processo penale sono stabilite dal Codice di procedura penale.

Capitolo II – STATUTO DEL MEDIATORE

Sezione 1 – Acquisizione della qualità di mediatore

Articolo 13. Condizioni per l'acquisizione della qualità di mediatore

(1) La professione di mediatore è di interesse pubblico. L'attività di mediatore rientra nella categoria delle libere professioni e non può essere ricondotta all'attività d'impresa.

(2) La qualità di mediatore può essere acquisita dalla persona fisica che soddisfi le seguenti condizioni:

a) non è sottoposta ad alcuna misura di protezione giudiziaria;

b) possiede un diploma di studi superiori di primo livello (licenza);

c) ha concluso un corso di formazione iniziale dei mediatori;

d) ha superato l'esame di qualificazione alla professione di mediatore;

e) è idonea, dal punto di vista medico, all'esercizio della professione di mediatore;

f) gode di una reputazione irreprensibile.

(3) La reputazione di una persona non è considerata irreprensibile qualora questa:

a) sia stata condannata per reati gravi, particolarmente gravi o eccezionalmente gravi commessi con dolo, anche se i precedenti penali sono estinti, o abbia precedenti penali per la commissione di altri reati ovvero interdizioni applicate per la commissione degli stessi;

b) sia stata esclusa da una professione connessa alla giustizia o rimossa dalla funzione di giudice o dagli organi di giustizia a seguito della commissione di illeciti disciplinari;

c) tenga un comportamento incompatibile o svolga un'attività incompatibile con le norme di etica della professione di mediatore.

Articolo 14. Formazione iniziale e continua dei mediatori

(1) La formazione iniziale e continua dei mediatori si svolge secondo gli standard di formazione approvati dall'Unione dei Mediatori.

(2) La formazione iniziale e continua dei mediatori è assicurata mediante l'organizzazione di corsi di istruzione da parte di formatori e di fornitori di formazione iniziale e continua.

(3) I formatori e i fornitori di formazione iniziale e continua dei mediatori sono accreditati una volta ogni 5 anni dall'Unione dei Mediatori. Il regolamento di accreditamento dei formatori e dei fornitori di formazione iniziale e continua dei mediatori è approvato dal Ministero della Giustizia, previa consultazione dell'Unione dei Mediatori.

(4) L'attività dei fornitori di formazione è verificata dall'Unione dei Mediatori, ma non più di una volta all'anno. Le verifiche possono essere programmate o a sorpresa e si svolgono secondo il regolamento approvato dall'Unione dei Mediatori.

Articolo 15. Esame di qualificazione alla professione di mediatore

(1) La persona che ha concluso i corsi di formazione iniziale dei mediatori sostiene l'esame di qualificazione alla professione di mediatore dinanzi alla Commissione di abilitazione alla professione di mediatore.

(2) Il regolamento di svolgimento dell'esame di qualificazione alla professione di mediatore e di impugnazione dei suoi risultati è approvato dal Ministero della Giustizia, previa consultazione dell'Unione dei Mediatori.

(3) I risultati dell'esame di qualificazione alla professione di mediatore sono approvati con una decisione della Commissione di abilitazione alla professione di mediatore, che è portata a conoscenza delle persone che hanno partecipato all'esame entro 5 giorni lavorativi dalla data dell'esame ed è pubblicata sul sito web ufficiale dell'Unione dei Mediatori e su quello del Ministero della Giustizia.

(4) La decisione della Commissione di abilitazione alla professione di mediatore può essere impugnata in giudizio alle condizioni di legge. Non possono essere impugnati in giudizio i voti attribuiti dalla Commissione di abilitazione alla professione di mediatore.

Articolo 16. Licenza per lo svolgimento dell'attività di mediatore

(1) La licenza per lo svolgimento dell'attività di mediatore è l'atto che conferma lo status del mediatore.

(2) La licenza per lo svolgimento dell'attività di mediatore è rilasciata dal Ministero della Giustizia, a tempo indeterminato, dietro pagamento di 450 lei, versati sul conto del Ministero della Giustizia.

(3) La licenza per lo svolgimento dell'attività di mediatore è rilasciata su richiesta dell'interessato, presentata al Ministero della Giustizia entro al massimo 30 giorni dalla data di emissione della relativa decisione della Commissione di abilitazione alla professione di mediatore. Il Ministero della Giustizia rilascia la licenza entro 15 giorni dalla data di presentazione della richiesta, se il richiedente soddisfa le condizioni di cui all'art. 13, comma (2).

(4) Con decisione motivata, il Ministero della Giustizia può sospendere la procedura di rilascio della licenza fino all'ottenimento di informazioni complete o può rifiutarne il rilascio se accerta che il richiedente non soddisfa le condizioni di cui all'art. 13, comma (2). La decisione di rifiuto del rilascio della licenza può essere impugnata in giudizio in conformità alle disposizioni del Codice amministrativo, senza rispettare la procedura preliminare.

(5) La licenza per lo svolgimento dell'attività di mediatore contiene:

a) la denominazione dell'autorità emittente;

b) la serie, il numero e la data di rilascio della licenza;

c) il cognome e il nome del titolare;

d) la firma del ministro della Giustizia, certificata dal timbro.

(6) Il modulo della licenza è un documento a rigorosa evidenza ed è approvato dal Ministero della Giustizia.

(7) La persona che soddisfa le condizioni di cui all'art. 13, comma (2) e che ha acquisito lo status di mediatore all'estero ha il diritto di chiedere all'organo di autogoverno dei mediatori il riconoscimento della propria qualità di mediatore. Il regolamento sulla procedura di riconoscimento della qualità di mediatore è approvato dal Consiglio dell'Unione dei Mediatori, previa consultazione del Ministero della Giustizia.

Articolo 17. Commissione di abilitazione alla professione di mediatore

(1) La Commissione di abilitazione alla professione di mediatore (di seguito – Commissione di abilitazione) svolge la propria attività sulla base di un regolamento approvato dal Ministero della Giustizia ed è composta da 7 membri nominati con ordine del ministro della Giustizia, ciascuno dei quali ha un supplente designato secondo le stesse regole. Il mandato dei suoi membri è di due anni.

(2) Fanno parte della Commissione di abilitazione:

a) tre membri designati dal Ministero della Giustizia;

b) tre membri designati dall'Unione dei Mediatori;

c) un rappresentante della società civile, selezionato mediante concorso secondo il regolamento approvato con ordine del ministro della Giustizia.

(3) Qualora, entro 45 giorni dalla richiesta del Ministero della Giustizia, i membri della Commissione di abilitazione indicati al comma (2), lett. b) non siano designati, essi sono designati dal ministro della Giustizia.

(4) La qualità di membro della Commissione di abilitazione è incompatibile con la qualità di membro della Commissione etica, della Commissione disciplinare dei mediatori, della Commissione dei revisori e della Commissione per la risoluzione dei reclami.

(5) I membri della Commissione di abilitazione e i relativi supplenti, compresi quelli provenienti dai pubblici funzionari, beneficiano, per ciascuna seduta cui partecipano, di un'indennità pari a un decimo dello stipendio medio mensile nell'economia previsto per l'anno in corso, corrisposta a valere sui mezzi finanziari assegnati al Ministero della Giustizia dal bilancio dello Stato, ma per non più di 3 sedute al mese.

(6) La Commissione di abilitazione ha le seguenti attribuzioni:

a) adotta decisioni sull'ammissione o sul rifiuto di ammissione all'esame di qualificazione alla professione di mediatore;

b) organizza l'esame di qualificazione alla professione di mediatore;

c) approva i risultati degli esami e adotta decisioni sul superamento o sul mancato superamento dell'esame di qualificazione alla professione di mediatore.

(7) Le sedute della Commissione di abilitazione sono deliberative se vi partecipano almeno 5 membri. Le decisioni della Commissione di abilitazione sono adottate con il voto della maggioranza dei suoi membri.

(8) L'attività della Commissione di abilitazione è disciplinata dalla presente legge e dal Regolamento sull'organizzazione e il funzionamento della Commissione di abilitazione alla professione di mediatore, approvato dal Ministero della Giustizia.

(9) Le decisioni della Commissione di abilitazione possono essere impugnate:

a) dinanzi alla Commissione per la risoluzione dei reclami;

b) in giudizio, per aspetti procedurali, in conformità alle disposizioni del Codice amministrativo, qualora la Commissione per la risoluzione dei reclami abbia emesso una decisione di mancato superamento dell'esame di qualificazione alla professione di mediatore.

Articolo 18. Commissione per la risoluzione dei reclami

(1) La Commissione per la risoluzione dei reclami esamina i reclami presentati contro le decisioni della Commissione di abilitazione ed è composta da 5 membri, nominati con ordine del ministro della Giustizia, come segue: due membri designati dall'Unione dei Mediatori e 3 membri designati dal Ministero della Giustizia.

(2) La qualità di membro della Commissione per la risoluzione dei reclami è incompatibile con la qualità di membro della Commissione di abilitazione.

(3) Qualora, entro 7 giorni lavorativi dalla richiesta del Ministero della Giustizia, i membri della commissione indicati al comma (1) non siano designati, essi sono designati dal ministro della Giustizia.

(4) La Commissione per la risoluzione dei reclami svolge la propria attività secondo un regolamento approvato dal Ministero della Giustizia.

(5) Le decisioni della Commissione di abilitazione e della Commissione per la risoluzione dei reclami sono pubblicate sul sito web ufficiale dell'Unione dei Mediatori entro 24 ore dall'adozione.

(6) La decisione della Commissione per la risoluzione dei reclami con la quale il reclamo è accolto e la valutazione è modificata è trasmessa alla Commissione di abilitazione per l'emissione di una decisione di ammissione alla professione di mediatore.

(7) Dopo l'adozione da parte della Commissione per la risoluzione dei reclami della decisione di rigetto del reclamo, la decisione della Commissione di abilitazione può essere impugnata, per aspetti procedurali, in giudizio in conformità alle disposizioni del Codice amministrativo.

Sezione 2 – Diritti e obblighi del mediatore

Articolo 19. Diritti del mediatore

Il mediatore ha il diritto di:

a) informare la società in merito all'attività svolta. Le modalità e le condizioni dell'informazione pubblica riguardante l'attività del mediatore sono stabilite dall'Unione dei Mediatori, previa consultazione del Ministero della Giustizia;

b) disporre di accesso, nei limiti stabiliti dalla legislazione, ai registri statali necessari per lo svolgimento della propria attività;

c) applicare un proprio modello di organizzazione del processo di mediazione, nel rispetto della presente legge;

d) coinvolgere nel processo di mediazione rappresentanti di altre professioni connesse alla giustizia e negoziare le condizioni della loro remunerazione, con il consenso delle parti;

e) rifiutare la mediazione di una causa qualora non abbia studi e capacità sufficienti a consentirgli di risolvere efficacemente la controversia;

f) beneficiare di supporto informativo e metodologico da parte dell'Unione dei Mediatori nell'esercizio della professione di mediatore;

g) essere remunerato per i servizi prestati, in conformità alla legislazione e al contratto di mediazione;

h) concludere, alle condizioni di legge, contratti di assicurazione della responsabilità civile;

i) disporre degli altri diritti previsti dalla legislazione e dal contratto di mediazione.

Articolo 20. Obblighi del mediatore

Il mediatore è tenuto a:

a) agire con professionalità, tempestività, diligenza e buona fede, in conformità alla legislazione, alle norme di etica professionale e al buon costume;

b) essere presente in ufficio per almeno 20 ore alla settimana ed esporre l'orario di lavoro presso la sede dell'ufficio;

c) notificare al Ministero della Giustizia e all'Unione dei Mediatori il luogo di svolgimento della propria attività ed eventualmente il cambiamento della sede dell'ufficio, nonché il proprio recesso o la propria associazione a un'organizzazione di mediazione;

d) registrare, aggiornare e gestire i fascicoli di mediazione nel Sistema informativo «Piattaforma integrata delle professioni giuridiche»;

e) tenere un archivio e registri propri, nonché assicurare la conservazione delle registrazioni audio/video delle sedute di mediazione e la contabilità finanziaria dei pagamenti incassati;

f) presentare all'Unione dei Mediatori dati statistici depersonalizzati;

g) partecipare annualmente a corsi di formazione continua della durata di almeno 20 ore accademiche e presentare all'Unione dei Mediatori, al termine di ogni anno, la prova della partecipazione. La formazione continua non è obbligatoria per i mediatori formatori, durante il periodo di accreditamento;

h) versare i contributi al bilancio dell'Unione dei Mediatori;

i) adempiere gli altri obblighi previsti dalla presente legge, dallo Statuto dell'Unione dei Mediatori e dal Codice etico del mediatore.

Articolo 21. Remunerazione del mediatore

(1) L'attività di mediatore può essere esercitata a titolo oneroso o a titolo gratuito.

(2) L'attività di mediatore è compatibile con qualsiasi altra professione o attività, se gli atti normativi che disciplinano tali professioni o attività non prevedono diversamente.

(3) Il mediatore ha diritto al compenso, nonché al rimborso delle spese occasionate dalla mediazione, nella misura stabilita mediante accordo con le parti. Il mediatore può negoziare con la parte che si è rivolta a lui l'anticipazione delle spese connesse alla ricerca e al contatto dell'altra parte.

(4) Nel caso della mediazione garantita dallo Stato, la remunerazione dei mediatori è effettuata secondo le modalità stabilite dal Consiglio nazionale per l'assistenza giuridica garantita dallo Stato.

(5) La remunerazione del mediatore per la seduta di mediazione svolta prima del ricorso al giudice per le categorie di controversie previste dall'art. 44, comma (3), lett. a) e b) è pari a un decimo dello stipendio minimo mensile nel Paese. Tale somma è versata dalla parte che si rivolge al mediatore o, se del caso, al giudice e costituisce spesa di giudizio se le parti non hanno risolto la controversia mediante mediazione.

Sezione 3 – Organizzazione dell'attività di mediatore

Articolo 22. Forme di organizzazione dell'attività di mediatore

(1) L'attività di mediatore può essere svolta nell'ambito di:

a) uno studio individuale del mediatore;

b) uno studio associato dei mediatori;

c) un'organizzazione di mediazione.

(2) Lo studio individuale del mediatore è fondato da un solo mediatore e si presenta nei rapporti giuridici come persona fisica.

(3) Lo studio associato dei mediatori è fondato da più mediatori associati e si presenta nei rapporti giuridici come persona giuridica, soggetta al regime di trasparenza fiscale.

(4) I rapporti tra i mediatori che operano in uno studio associato dei mediatori sono disciplinati sulla base di un contratto di società civile.

(5) Lo studio individuale e quello associato dei mediatori sono registrati nel Registro statale dei mediatori.

(6) Il mediatore può essere inserito, sulla base di una richiesta scritta, in una o più liste dei mediatori tenute dalle organizzazioni di mediazione, indipendentemente dal fatto che svolga o meno l'attività nell'ambito di uno studio di mediazione.

(7) I rappresentanti delle professioni connesse alla giustizia che hanno acquisito la qualità di mediatore possono svolgere tale attività senza costituire uno studio individuale o associato e senza essere inseriti nella lista dei mediatori tenuta da un'organizzazione di mediazione, purché abbiano già registrato la forma di organizzazione dell'attività per la professione connessa.

(8) È vietato l'esercizio della professione di mediatore senza la registrazione della forma di organizzazione dell'attività.

Articolo 23. Organizzazione di mediazione

(1) L'organizzazione di mediazione è costituita da persone fisiche e/o giuridiche nella forma giuridica di associazione pubblica. La denominazione dell'organizzazione di mediazione deve contenere obbligatoriamente l'espressione «Organizzazione di Mediazione».

(2) L'Unione dei Mediatori emette il parere sulla registrazione dell'organizzazione di mediazione dopo la presentazione di:

a) la lista di almeno due mediatori che soddisfano i criteri di qualificazione stabiliti dall'organizzazione e che hanno acconsentito alla loro iscrizione nella lista;

b) le regole sullo svolgimento del processo di mediazione alle condizioni della presente legge;

c) le regole sulla valutazione e sul controllo della qualità dei servizi prestati dai mediatori iscritti nella lista approvata dall'organizzazione, in conformità alla legislazione e al Codice etico del mediatore.

(3) L'organizzazione di mediazione è registrata come persona giuridica presso l'Agenzia dei Servizi Pubblici ai sensi della Legge n. 86/2020 sulle organizzazioni non commerciali e della Legge n. 220/2007 sulla registrazione statale delle persone giuridiche e degli imprenditori individuali, che si applicano nella misura in cui non contrastino con la presente legge.

(4) L'organizzazione di mediazione espone la lista dei mediatori e dei servizi prestati nei locali della propria sede o la pubblica sul proprio sito web ufficiale. L'organizzazione di mediazione, su richiesta delle parti, può raccomandare o designare uno o più mediatori per la mediazione di una controversia.

(5) L'organizzazione di mediazione può essere accreditata come fornitore di formazione iniziale o continua dei mediatori in determinati ambiti della mediazione alle condizioni della presente legge.

(6) La registrazione delle modifiche apportate allo statuto dell'organizzazione di mediazione e ai dati iscritti nel Registro statale delle persone giuridiche si effettua secondo le modalità e alle condizioni previste per la loro registrazione.

Sezione 4 – Sospensione, ripresa e cessazione dell'attività di mediatore

Articolo 24. Sospensione e ripresa dell'attività di mediatore

(1) L'attività del mediatore è sospesa se questi:

a) svolge un'attività incompatibile con la professione di mediatore;

b) ha presentato una richiesta scritta in tal senso – per il periodo indicato e, se non è stato indicato un periodo, per un periodo indeterminato;

c) è sottoposto alla sanzione disciplinare della sospensione dell'attività di mediatore;

d) è sottoposto alla misura preventiva della custodia cautelare o degli arresti domiciliari – per la durata della misura;

e) si trova in incapacità temporanea al lavoro di durata superiore a 6 mesi consecutivi;

f) non ha partecipato a corsi di formazione continua – fino alla presentazione della prova di partecipazione;

g) non ha versato i contributi al bilancio dell'Unione dei Mediatori per 3 mesi – per il periodo fino al pagamento integrale, ma non oltre un anno.

(2) Nei casi di cui al comma (1), lett. a) e c), la sospensione è disposta con ordine del ministro della Giustizia, dopo la presentazione della relativa decisione della Commissione disciplinare dei mediatori.

(3) Nel caso di cui al comma (1), lett. b), la sospensione è disposta con ordine del ministro della Giustizia.

(4) Nel caso di cui al comma (1), lett. d), la sospensione è disposta con ordine del ministro della Giustizia d'ufficio, su istanza motivata del pubblico ministero o su richiesta dell'Unione dei Mediatori.

(5) Nei casi di cui al comma (1), lett. e)–g), la sospensione è disposta con ordine del ministro della Giustizia, sulla base della richiesta dell'Unione dei Mediatori.

(6) Il mediatore la cui attività è stata sospesa non ha il diritto di svolgere l'attività di mediatore.

(7) L'ordine del ministro della Giustizia relativo alla sospensione o alla ripresa dell'attività di mediatore è pubblicato sul sito web ufficiale del Ministero della Giustizia e su quello dell'Unione dei Mediatori ed è portato a conoscenza del mediatore utilizzando i dati di contatto presenti nel Registro statale dei mediatori.

(8) La ripresa dell'attività di mediatore è disposta con ordine del ministro della Giustizia, emesso sulla base dell'atto corrispondente. La richiesta di ripresa dell'attività è presentata all'Unione dei Mediatori almeno 15 giorni prima della data di cessazione del motivo di sospensione. Alla richiesta sono allegati gli atti che giustificano il venir meno delle circostanze che hanno determinato la sospensione dell'attività di mediatore. Se l'attività del mediatore è stata sospesa per un periodo superiore a due anni, questi riprende l'attività solo dopo aver seguito uno o più corsi di formazione continua, presentando i relativi documenti comprovanti.

(9) L'ordine del ministro della Giustizia relativo alla sospensione dell'attività di mediatore può essere impugnato in giudizio in conformità alle disposizioni del Codice amministrativo, senza rispettare la procedura preliminare.

(10) Nei casi di cui al comma (1), la licenza e la tessera del mediatore la cui attività è sospesa sono trasmesse, entro 10 giorni lavorativi, all'Unione dei Mediatori, che le conserva per tutto il periodo della sospensione. Il mediatore la cui attività è sospesa per un periodo superiore a 6 mesi trasmette all'Unione dei Mediatori il proprio archivio secondo il regolamento approvato dal Ministero della Giustizia.

Articolo 25. Cessazione dell'attività del mediatore

(1) L'attività del mediatore cessa:

a) sulla base della sua richiesta scritta;

b) in caso di mancata rimozione, entro un mese, della situazione di incompatibilità con l'attività di mediatore;

c) in caso di scadenza del termine stabilito dall'art. 24, comma (1), lett. g), se il mediatore la cui attività è stata sospesa non ha versato i contributi al bilancio dell'Unione dei Mediatori;

d) in caso di applicazione della sanzione disciplinare del ritiro della licenza per lo svolgimento dell'attività di mediatore;

e) in caso di venir meno delle condizioni di cui all'art. 13, comma (2);

f) in caso di condanna da parte del giudice, con sentenza definitiva e irrevocabile, per la commissione di un reato doloso;

g) in caso di decesso.

(2) La cessazione dell'attività del mediatore è disposta con ordine del ministro della Giustizia d'ufficio, su richiesta del mediatore o su richiesta dell'Unione dei Mediatori, entro 15 giorni dalla data di presentazione della richiesta.

(3) In caso di cessazione dell'attività del mediatore su richiesta, la cessazione è disposta dopo la notifica da parte del mediatore all'Unione dei Mediatori.

(4) L'ordine del ministro della Giustizia relativo alla cessazione dell'attività del mediatore costituisce il fondamento per la cancellazione dello stesso dal Registro statale dei mediatori.

(5) L'ordine del ministro della Giustizia relativo alla cessazione dell'attività del mediatore può essere impugnato in giudizio in conformità alle disposizioni del Codice amministrativo, senza rispettare la procedura preliminare.

(6) Il mediatore la cui attività è cessata è tenuto a trasmettere all'Unione dei Mediatori, entro 10 giorni, la licenza, la tessera di mediatore e il proprio archivio, secondo il Regolamento sulla restituzione della licenza, della tessera di mediatore e sulla trasmissione dell'archivio del mediatore, approvato dal Ministero della Giustizia.

(7) L'ordine del ministro della Giustizia relativo alla cessazione dell'attività di mediazione è pubblicato sul sito web ufficiale del Ministero della Giustizia e su quello dell'Unione dei Mediatori ed è portato a conoscenza del mediatore utilizzando i dati di contatto presenti nel Registro statale dei mediatori.

Sezione 5 – Responsabilità disciplinare

Articolo 26. Responsabilità disciplinare

(1) Costituiscono illeciti disciplinari:

a) l'inosservanza dei principi di riservatezza, neutralità e imparzialità, nonché la violazione delle disposizioni sul conflitto di interessi;

b) la violazione grave o sistematica degli obblighi professionali stabiliti dalla legge;

c) la commissione di fatti che ledono l'onore, denotano mancanza di probità professionale o sono contrari al buon costume, compresa la violazione del Codice etico del mediatore;

d) l'inosservanza delle decisioni, delle deliberazioni e dei pareri dell'Unione dei Mediatori e delle commissioni costituite al suo interno;

e) la mancata presentazione dei materiali richiesti dal Ministero della Giustizia, dall'Unione dei Mediatori o dalla Commissione disciplinare dei mediatori, necessari per l'esercizio da parte di questi delle loro attribuzioni legali/statutarie;

f) lo svolgimento dell'attività di mediatore durante la sospensione dell'attività;

g) lo svolgimento, contemporaneamente all'attività di mediatore, di un'attività incompatibile con questa.

(2) In caso di sospensione o cessazione dell'attività del mediatore, questi rimane soggetto alla responsabilità disciplinare con riguardo agli illeciti disciplinari di cui al comma (1) commessi nel periodo in cui ha operato in qualità di mediatore.

(3) La segnalazione relativa alla commissione dell'illecito disciplinare può essere presentata entro 12 mesi dalla data di commissione dell'illecito.

(4) Qualora da una sentenza di un giudice nazionale o internazionale risulti la commissione di un illecito disciplinare da parte del mediatore, la sanzione disciplinare è applicata entro 12 mesi dalla data in cui la sentenza di tale giudice diviene irrevocabile.

Articolo 27. Commissione disciplinare dei mediatori

(1) La Commissione disciplinare dei mediatori (di seguito – Commissione disciplinare) è un organo indipendente, istituito allo scopo di esaminare le segnalazioni relative agli illeciti disciplinari commessi dai mediatori e di chiamarli a rispondere disciplinarmente.

(2) La Commissione disciplinare è composta da 7 membri, nominati con ordine del ministro della Giustizia, ciascuno dei quali ha un supplente designato secondo le stesse regole, come segue:

a) 3 membri designati dal Ministero della Giustizia;

b) 3 membri designati dall'Unione dei Mediatori;

c) un rappresentante della società civile, selezionato mediante concorso secondo il regolamento approvato con ordine del ministro della Giustizia.

(3) L'attività di segreteria della Commissione disciplinare è assicurata dall'Unione dei Mediatori. Qualora i lavori di segreteria non possano essere assicurati dall'Unione dei Mediatori, essi sono tenuti da uno dei membri della Commissione disciplinare, designato secondo la procedura stabilita nel regolamento indicato al comma (13).

(4) Qualora, entro 45 giorni dalla richiesta del Ministero della Giustizia, l'Unione dei Mediatori non abbia designato i propri membri nella Commissione disciplinare, questi sono designati dal ministro della Giustizia, scelti tra i mediatori la cui forma di organizzazione dell'attività è stata registrata e la cui attività, al momento della designazione, non è sospesa.

(5) Il presidente e il vicepresidente della Commissione disciplinare sono eletti con voto segreto della maggioranza dei suoi membri. In assenza del presidente, le sue funzioni sono esercitate dal vicepresidente.

(6) I membri della Commissione disciplinare sono designati per un mandato di 4 anni e non possono esercitare in tale qualità due mandati consecutivi. Il mandato di membro della Commissione disciplinare non è compatibile con la qualità di membro di altre commissioni interne all'Unione dei Mediatori.

(7) I membri della Commissione disciplinare e i relativi supplenti, compresi quelli provenienti dai pubblici funzionari, beneficiano, per ciascuna seduta cui partecipano, di un'indennità pari a un decimo dello stipendio medio mensile nell'economia previsto per l'anno in corso, corrisposta a valere sui mezzi finanziari assegnati al Ministero della Giustizia dal bilancio dello Stato, ma per non più di 3 sedute al mese.

(8) I mediatori ai quali siano state applicate sanzioni disciplinari negli ultimi 3 anni non possono essere membri della Commissione disciplinare. Se uno dei membri di tale commissione è soggetto a un procedimento disciplinare, questi non partecipa alle sedute della commissione fino all'emissione di una decisione sul caso.

(9) La Commissione disciplinare si riunisce ogni volta che è necessario. Le sedute della Commissione disciplinare sono deliberative se vi partecipano almeno 5 membri.

(10) La Commissione disciplinare adotta le decisioni con voto palese di almeno 4 membri. L'astensione dal voto non è ammessa, salvo che sussista un conflitto di interessi.

(11) Se un membro della Commissione disciplinare si trova in conflitto di interessi, questi è tenuto ad astenersi dall'esame della segnalazione. In caso contrario, può essere ricusato con decisione della Commissione disciplinare. La ricusazione del membro della commissione è decisa a voto segreto.

(12) I membri della Commissione disciplinare sono tenuti a mantenere il segreto professionale e a non divulgare le informazioni conosciute nel corso del procedimento disciplinare avviato, salvo le eccezioni previste dalla legge.

(13) La Commissione disciplinare svolge la propria attività sulla base del Regolamento sull'organizzazione e il funzionamento della Commissione disciplinare dei mediatori, approvato dal Ministero della Giustizia, previa consultazione dell'Unione dei Mediatori.

Articolo 28. Cessazione, revoca e sospensione del mandato di membro della Commissione disciplinare

(1) Il mandato di membro della Commissione disciplinare cessa in caso di:

a) scadenza del mandato;

b) rinuncia alla qualità di membro;

c) revoca del mandato da parte dell'organo che ha designato il membro, alle condizioni del comma (2);

d) applicazione di una sanzione disciplinare per illeciti commessi nell'esercizio delle attribuzioni professionali;

e) condanna da parte del giudice, con sentenza definitiva e irrevocabile, per la commissione di un reato;

f) decesso.

(2) La revoca del mandato di membro della Commissione disciplinare interviene in caso di:

a) assenza non motivata a 3 sedute consecutive della commissione;

b) mancato adempimento, per motivi infondati, degli obblighi di membro stabiliti dalla presente legge o dal Regolamento sull'organizzazione e il funzionamento della Commissione disciplinare dei mediatori;

c) partecipazione all'esame della segnalazione in presenza di un conflitto di interessi;

d) insorgenza di una situazione di incompatibilità.

(3) La qualità di membro della Commissione disciplinare è sospesa in caso di avvio dell'azione penale nei confronti del membro interessato, qualora siano state applicate misure processuali coercitive che rendano impossibile l'esercizio del mandato.

(4) La sospensione della qualità di membro della Commissione disciplinare non sospende il decorso della durata del relativo mandato, che è assunto dal membro supplente.

(5) In caso di cessazione del mandato di membro della Commissione disciplinare ai sensi del comma (1), lett. a), l'Unione dei Mediatori e il Ministero della Giustizia avviano la designazione di un altro membro almeno un mese prima della scadenza del mandato. Nell'atto di designazione del membro della Commissione disciplinare è indicata la data in cui questi inizia a esercitare le attribuzioni, che non deve essere anteriore alla data di scadenza del mandato detenuto dal predecessore.

(6) In caso di cessazione del mandato di membro della Commissione disciplinare ai sensi del comma (1), lett. b)–f), l'Unione dei Mediatori o, se del caso, il Ministero della Giustizia designa, entro un mese, un'altra persona che eserciterà le attribuzioni del membro per la durata residua del mandato.

Articolo 29. Fasi del procedimento disciplinare

Il procedimento disciplinare comprende le seguenti fasi:

a) la presentazione della segnalazione relativa al fatto che può costituire illecito disciplinare;

b) la verifica della conformità della segnalazione ai requisiti stabiliti dalla presente legge;

c) l'esame della causa disciplinare;

d) l'adozione di una decisione sulla causa disciplinare.

Articolo 30. Segnalazione alla Commissione disciplinare

(1) La segnalazione relativa a uno o più fatti che possono costituire illeciti disciplinari commessi dal mediatore è presentata alla Commissione disciplinare da:

a) qualsiasi persona fisica o giuridica i cui diritti siano stati violati dal mediatore o la persona che possa far valere un interesse legittimo;

b) il Ministero della Giustizia;

c) l'Unione dei Mediatori o, se del caso, uno dei suoi organi.

(2) La segnalazione deve contenere:

a) il cognome e il nome o, se del caso, la denominazione dell'autore della segnalazione;

b) i dati di contatto dell'autore della segnalazione;

c) i dati relativi al procedimento di mediazione, se il presunto illecito disciplinare è stato commesso nell'ambito di un processo di mediazione;

d) il cognome e il nome del mediatore nei cui confronti è presentata la segnalazione;

e) una descrizione sintetica e chiara del fatto che può costituire illecito disciplinare, compresi la data e il luogo della sua commissione;

f) se del caso, le prove allegate che confermano il fatto contestato o l'indicazione delle persone che potrebbero confermare quanto riferito dall'autore della segnalazione;

g) la firma dell'autore della segnalazione o del suo rappresentante legale o incaricato, e, nel caso di segnalazione presentata in forma elettronica, la loro firma elettronica.

(3) La segnalazione presentata tramite rappresentante deve essere accompagnata, se del caso, dal mandato dell'avvocato o dalla procura che conferma il potere di rappresentanza.

(4) La Commissione disciplinare esamina la segnalazione sotto il profilo del rispetto delle condizioni previste dalla presente legge e dispone, con decisione non impugnabile, in assenza delle parti, a seconda dei casi:

a) il rigetto della segnalazione in quanto inammissibile;

b) l'accoglimento della segnalazione e l'avvio di un procedimento disciplinare.

(5) Sono respinte in quanto inammissibili le segnalazioni che:

a) sono presentate da soggetti diversi da quelli previsti dal comma (1);

b) non soddisfano le condizioni di forma previste dal comma (2);

c) sono presentate da persone prive di potere di rappresentanza;

d) descrivono fatti che possono costituire illeciti disciplinari per i quali sia scaduto il termine di prescrizione;

e) hanno lo stesso oggetto e gli stessi fondamenti di una segnalazione precedentemente dichiarata inammissibile dalla Commissione disciplinare, presentata nei confronti dello stesso mediatore;

f) sono presentate dopo la scadenza del termine stabilito dall'art. 26, comma (3).

(6) Se la segnalazione non soddisfa i requisiti di cui ai commi (2) e (3), la Commissione disciplinare indica all'autore della segnalazione le carenze riscontrate e gli concede un termine di 10 giorni per sanarle. Se l'autore della segnalazione non sana le carenze entro il termine concesso, la segnalazione è respinta in quanto inammissibile.

(7) Se la segnalazione è stata presentata nel periodo in cui il mediatore si trova in ferie annuali, in congedo per malattia, in congedo per cura del figlio o durante un procedimento civile, contravvenzionale o penale, il procedimento disciplinare è sospeso fino alla cessazione del motivo di sospensione.

(8) La decisione di rigetto della segnalazione in quanto inammissibile è adottata con il voto unanime dei membri della Commissione disciplinare presenti alla seduta. La decisione è motivata, indicando le carenze riscontrate dalla Commissione disciplinare ai sensi del comma (5).

(9) La decisione di accoglimento della segnalazione e di avvio del procedimento disciplinare è adottata con il voto di almeno un membro della Commissione disciplinare e non è motivata.

(10) Qualora siano state presentate più segnalazioni riferite allo stesso illecito disciplinare e allo stesso mediatore, esse sono riunite ed esaminate in un unico procedimento disciplinare.

Articolo 31. Esame della causa disciplinare

(1) La data di esame nel merito della segnalazione è fissata entro al massimo 15 giorni dalla data di accoglimento della segnalazione e di avvio del procedimento disciplinare. La data, l'ora e il luogo dell'esame sono comunicati all'autore della segnalazione, nonché al mediatore interessato.

(2) Le sedute della Commissione disciplinare si svolgono con la presenza fisica dei suoi membri. Per motivi fondati che rendano impossibile la presenza fisica dei membri alle sedute della Commissione disciplinare, questa può decidere di svolgere le sedute online, tramite mezzi di comunicazione elettronica quali sistemi di teleconferenza o videoconferenza. L'organizzazione e lo svolgimento delle sedute a distanza avvengono secondo il regolamento indicato all'art. 27, comma (13).

(3) La Commissione disciplinare assicura l'accesso al fascicolo disciplinare all'autore della segnalazione, al mediatore e ai loro rappresentanti.

(4) Le sedute della Commissione disciplinare sono pubbliche. Con decisione motivata della stessa, le sedute possono essere dichiarate a porte chiuse allo scopo di assicurare la tutela del segreto di Stato, del segreto commerciale o di altre informazioni la cui divulgazione è vietata dalla legge.

(5) Il procedimento disciplinare si svolge in lingua romena. La persona interessata alla risoluzione della causa che non possieda o non parli la lingua romena ha il diritto di prendere visione degli atti e dei lavori della Commissione disciplinare e di comunicare in seduta tramite interprete, ingaggiato a tale scopo dalla persona interessata.

(6) Il mediatore è tenuto a presentare alla Commissione disciplinare copie autenticate dei materiali del fascicolo di mediazione che è oggetto della segnalazione e, se del caso, ogni altro atto rilevante per l'esame della segnalazione, entro un termine ragionevole stabilito dalla Commissione disciplinare.

(7) I membri della Commissione disciplinare hanno il diritto di richiedere al mediatore la presentazione della sua opinione e di altre prove necessarie per chiarire i fatti dedotti nella segnalazione.

(8) La seduta di esame nel merito della segnalazione si svolge con la presenza dell'autore della segnalazione e del mediatore interessato. La mancata presentazione non motivata alla seduta della Commissione disciplinare dell'autore della segnalazione, del mediatore o dei loro rappresentanti non impedisce l'esame della causa disciplinare.

(9) Durante l'esame della segnalazione, il suo autore e il mediatore possono beneficiare di assistenza legale.

(10) Il mediatore o, se del caso, il suo rappresentante ha il diritto di esporre la propria opinione, fornire spiegazioni, presentare prove e formulare richieste. Alle sedute possono essere invitati e uditi specialisti ed esperti del settore.

(11) Qualora, nel corso dell'esame della segnalazione, si accerti che le azioni del mediatore che costituiscono oggetto della segnalazione sono, al tempo stesso, oggetto di esame in una controversia dinanzi a un giudice, la Commissione disciplinare sospende l'esame della segnalazione fino alla pronuncia di una decisione definitiva in tal senso da parte del giudice.

(12) Il ritiro della segnalazione costituisce motivo di cessazione dell'esame della stessa, salvo il caso in cui nel corso dell'esame siano stati accertati fatti che hanno comportato la lesione dei diritti di altre persone interessate o di altri interessi tutelati dalla legge.

(13) Se nel corso dell'esame della segnalazione si individuano elementi di illeciti disciplinari diversi da quelli dedotti nella segnalazione, la Commissione disciplinare ne informa l'autore della segnalazione e il mediatore sottoposto al procedimento disciplinare.

(14) La causa disciplinare è esaminata entro al massimo 6 mesi dalla data di registrazione della segnalazione, salva l'eccezione stabilita dall'art. 30, comma (7). Tenuto conto della complessità della causa e del comportamento dei partecipanti, sulla base di una richiesta motivata del membro relatore, il presidente della Commissione disciplinare può prorogare il termine di esame della causa disciplinare fino a 9 mesi.

Articolo 32. Decisioni della Commissione disciplinare

(1) La Commissione disciplinare può decidere:

a) l'accertamento dell'assenza di illecito disciplinare e la cessazione del procedimento disciplinare; oppure

b) l'accertamento dell'illecito disciplinare e l'applicazione di una delle sanzioni disciplinari previste dalla presente legge.

(2) Qualora la Commissione disciplinare accerti che i fatti dedotti nella segnalazione non rientrano nella sua competenza, l'originale della segnalazione e i documenti che la accompagnano sono inviati all'autorità competente. In tal caso, la Commissione disciplinare emette una decisione con cui espone i fatti accertati circa la mancanza di competenza e gli argomenti a favore della competenza dell'istituzione cui la segnalazione è rimessa per l'esame. Ciò è portato a conoscenza dell'autore della segnalazione.

(3) Il dispositivo della decisione relativa all'esame della segnalazione è emesso nel giorno dell'esame nel merito della segnalazione e sottoscritto dal presidente della Commissione disciplinare. Qualora vi siano opinioni separate dei membri della Commissione disciplinare, esse sono esposte per iscritto e allegate al fascicolo disciplinare.

(4) Il dispositivo della decisione è pubblicato, entro 3 giorni lavorativi, sul sito web ufficiale del Ministero della Giustizia e su quello dell'Unione dei Mediatori. In caso di annullamento, con sentenza definitiva, della decisione della Commissione disciplinare, l'Unione dei Mediatori e il Ministero della Giustizia aggiornano d'ufficio la relativa informazione sui propri siti web ufficiali.

(5) Entro 15 giorni lavorativi dalla pronuncia del dispositivo della decisione, la Commissione disciplinare redige la decisione motivata, che è sottoscritta dal presidente della Commissione disciplinare. Lo stesso termine si applica alla redazione dell'opinione separata. La decisione motivata è consegnata al mediatore interessato e all'autore della segnalazione con qualsiasi mezzo che consenta di provarne la consegna.

Articolo 33. Sanzioni disciplinari

(1) Per la commissione di un illecito disciplinare tra quelli previsti dall'art. 26, comma (1), al mediatore è applicata una delle seguenti sanzioni disciplinari:

a) avvertimento;

b) censura;

c) ammenda;

d) sospensione dell'attività per un periodo da 6 mesi a un anno;

e) ritiro della licenza per lo svolgimento dell'attività di mediatore.

(2) Nell'applicazione della sanzione disciplinare si tiene conto della gravità dell'illecito, delle circostanze in cui è stato commesso, dell'attività e del comportamento del mediatore.

(3) L'importo dell'ammenda di cui al comma (1), lett. c) è da 50 a 100 unità convenzionali. L'ammenda è versata sul conto dell'Unione dei Mediatori. La decisione definitiva della Commissione disciplinare ha carattere esecutivo.

(4) La decisione della Commissione disciplinare relativa all'applicazione della sanzione disciplinare può essere impugnata in giudizio in conformità alle disposizioni del Codice amministrativo. In tal caso, la qualità processuale di convenuto spetta all'Unione dei Mediatori.

(5) La decisione della Commissione disciplinare con cui si propone l'applicazione di una delle sanzioni disciplinari di cui al comma (1), lett. d) ed e) è trasmessa al Ministero della Giustizia ai fini dell'emissione da parte del ministro della Giustizia di un ordine di sospensione o di cessazione dell'attività del mediatore, a seguito dell'applicazione della sanzione disciplinare.

(6) L'ordine del ministro della Giustizia può essere impugnato in giudizio in conformità alle disposizioni del Codice amministrativo, senza rispettare la procedura preliminare. L'impugnazione dell'ordine del ministro della Giustizia relativo alla sospensione o alla cessazione dell'attività del mediatore non ne sospende l'esecuzione.

Capitolo III – UNIONE DEI MEDIATORI

Articolo 34. Unione dei Mediatori

(1) L'Unione dei Mediatori è l'organo di autogoverno dei mediatori, di promozione e tutela dei loro interessi collettivi, di cui fanno parte tutti i mediatori della Repubblica di Moldova; è costituita ai sensi della presente legge e del proprio statuto, approvato dall'Assemblea generale dei mediatori.

(2) L'Unione dei Mediatori è un'associazione professionale senza scopo di lucro, dotata di personalità giuridica, di patrimonio e di bilancio propri, con sede nel municipio di Chișinău.

(3) Il bilancio dell'Unione dei Mediatori si forma con i contributi obbligatori dei mediatori, con le ammende da essi pagate a titolo di sanzioni disciplinari e con altre fonti non vietate dalla legge.

(4) Nel primo trimestre di ogni anno l'Unione dei Mediatori presenta al Ministero della Giustizia una relazione annuale sulla propria attività e su quella dei mediatori.

(5) La gestione dei fondi accumulati nel bilancio dell'Unione dei Mediatori è verificata una volta ogni 4 anni mediante un audit indipendente.

Articolo 35. Competenze dell'Unione dei Mediatori

L'Unione dei Mediatori ha le seguenti competenze:

a) collabora con le autorità pubbliche per l'attuazione e il perfezionamento del quadro normativo in materia di mediazione;

b) elabora e attua gli standard di formazione in materia di mediazione;

c) promuove la mediazione come modalità alternativa di risoluzione delle controversie, incoraggiandone l'utilizzo;

d) rappresenta gli interessi professionali dei mediatori presso le organizzazioni internazionali nel settore della mediazione;

e) disciplina e monitora l'organizzazione e lo svolgimento dei corsi di formazione dei mediatori;

f) accredita i formatori e i fornitori di formazione iniziale e continua dei mediatori;

g) istituisce commissioni specializzate e gruppi di lavoro e ne approva le competenze e le modalità di funzionamento, in conformità allo Statuto dell'Unione dei Mediatori;

h) elabora e presenta al Ministero della Giustizia la relazione annuale di attività dell'Unione dei Mediatori;

i) coordina l'attività professionale e lo sviluppo continuo dei mediatori;

j) vigila sul rispetto dell'etica professionale da parte dei mediatori;

k) presenta, d'ufficio o su richiesta della Commissione disciplinare, un parere sull'attività professionale del mediatore;

l) tiene il registro degli studi di mediazione e degli organismi di mediazione;

m) conserva i fascicoli personali dei mediatori;

n) approva il modello del tesserino di mediatore e ne cura il rilascio;

o) approva l'importo minimo del contratto di assicurazione di responsabilità civile del mediatore;

p) ogni altra competenza prevista dalla legge.

Articolo 36. Organi dell'Unione dei Mediatori

(1) Gli organi di amministrazione dell'Unione dei Mediatori sono:

a) l'Assemblea generale dei mediatori;

b) il Consiglio dell'Unione dei Mediatori;

c) il presidente dell'Unione dei Mediatori;

d) il segretario generale dell'Unione dei Mediatori.

(2) Presso l'Unione dei Mediatori sono costituite e operano:

a) la Commissione etica;

b) la Commissione dei revisori.

(3) Le riunioni degli organi collegiali dell'Unione dei Mediatori si svolgono con la presenza fisica dei membri o in modalità online, mediante mezzi di comunicazione elettronica, in conformità allo Statuto dell'Unione dei Mediatori.

Articolo 37. Assemblea generale dei mediatori

(1) L'Assemblea generale dei mediatori è l'organo supremo dell'Unione dei Mediatori.

(2) L'Assemblea generale dei mediatori è convocata almeno una volta all'anno ed è presieduta dal presidente dell'Unione dei Mediatori. Le sedute possono essere ordinarie e straordinarie.

(3) La seduta ordinaria dell'Assemblea generale dei mediatori è convocata dal Consiglio dell'Unione dei Mediatori, che comunica ai mediatori, con almeno un mese di anticipo, la data, l'ora e il luogo o, se del caso, le modalità di svolgimento della seduta. L'avviso di convocazione, l'ordine del giorno e i materiali da esaminare sono pubblicati sul sito web ufficiale dell'Unione dei Mediatori.

(4) La seduta straordinaria è convocata entro 10 giorni:

a) su iniziativa del Consiglio dell'Unione dei Mediatori;

b) su proposta del Ministero della Giustizia;

c) su richiesta di almeno 1/5 dei mediatori la cui forma di organizzazione dell'attività è stata registrata e la cui attività non è sospesa;

d) su richiesta del presidente dell'Unione dei Mediatori.

(5) L'Assemblea generale dei mediatori è validamente costituita se vi partecipa almeno il 50% del numero totale dei mediatori che, al momento della convocazione, hanno la forma di organizzazione dell'attività registrata.

(6) Se l'Assemblea generale dei mediatori non è validamente costituita, il Consiglio dell'Unione dei Mediatori la convoca nuovamente entro un massimo di 15 giorni. L'Assemblea così convocata è validamente costituita se vi partecipa almeno 1/3 del numero totale dei mediatori.

(7) Ogni mediatore dispone di un solo voto.

(8) Le deliberazioni dell'Assemblea generale dei mediatori sono adottate con il voto della maggioranza dei mediatori presenti, ad eccezione di quelle relative alle attribuzioni di cui all'art. 38, lett. a)–c), che sono adottate con il voto di almeno 2/3 dei mediatori presenti. Le deliberazioni sull'elezione e la revoca dei membri della Commissione di abilitazione, del Consiglio dell'Unione dei Mediatori e della Commissione disciplinare sono adottate a scrutinio segreto.

(9) La procedura di convocazione, organizzazione e svolgimento delle sedute dell'Assemblea generale dei mediatori è stabilita nello Statuto dell'Unione dei Mediatori.

(10) L'Assemblea generale dei mediatori può adottare deliberazioni solo sulle materie incluse all'ordine del giorno.

(11) La partecipazione dei mediatori all'Assemblea generale è obbligatoria. L'assenza è comunicata preventivamente, mediante notifica scritta indirizzata al segretario generale dell'Unione dei Mediatori. Non è ammessa la partecipazione per rappresentanza all'Assemblea generale dei mediatori.

(12) Le deliberazioni dell'Assemblea generale dei mediatori possono essere impugnate in giudizio ai sensi del Codice amministrativo, senza osservare la procedura preliminare.

(13) Nell'ambito dell'Assemblea generale dei mediatori, il voto può essere espresso anche con mezzi elettronici. Le modalità di organizzazione e svolgimento del voto e delle elezioni nell'Unione dei Mediatori con mezzi elettronici sono stabilite nello Statuto dell'Unione dei Mediatori. L'espressione del voto con mezzi elettronici è considerata partecipazione all'Assemblea generale dei mediatori.

Articolo 38. Attribuzioni dell'Assemblea generale dei mediatori

L'Assemblea generale dei mediatori ha le seguenti attribuzioni:

a) approva e modifica lo Statuto dell'Unione dei Mediatori;

b) elegge e revoca i membri del Consiglio dell'Unione dei Mediatori, della Commissione etica e della Commissione dei revisori;

c) approva l'importo e le modalità di calcolo del contributo obbligatorio dei mediatori;

d) approva la procedura di verifica del rispetto, da parte dei mediatori, degli obblighi in materia di contrasto al riciclaggio di denaro e al finanziamento del terrorismo;

e) approva il Codice etico del mediatore;

f) approva le relazioni annuali del presidente e del segretario generale dell'Unione dei Mediatori;

g) approva il piano di attività e il bilancio annuale dell'Unione dei Mediatori;

h) decide sulla necessità di effettuare un audit interno o esterno;

i) adotta deliberazioni sull'acquisto, la distribuzione e l'alienazione del patrimonio dell'Unione dei Mediatori;

j) designa membri nel Consiglio nazionale per il patrocinio a spese dello Stato;

k) ogni altra attribuzione stabilita dalla legge.

Articolo 39. Consiglio dell'Unione dei Mediatori

(1) Il Consiglio dell'Unione dei Mediatori è l'organo esecutivo dell'Unione dei Mediatori ed è composto da 7 mediatori eletti dall'Assemblea generale dei mediatori per un mandato di 4 anni. Il presidente dell'Unione dei Mediatori è di diritto anche presidente del Consiglio dell'Unione dei Mediatori.

(2) Se, entro 30 giorni dalla scadenza del mandato di un membro del Consiglio dell'Unione dei Mediatori o dalla cessazione del suo mandato, l'Assemblea generale dei mediatori non ha eletto un nuovo membro, questi è nominato con ordine del ministro della Giustizia, scelto tra i mediatori.

(3) La qualità di membro del Consiglio dell'Unione dei Mediatori è incompatibile con quella di membro della Commissione di abilitazione, della Commissione per la risoluzione dei reclami, della Commissione disciplinare, della Commissione etica e della Commissione dei revisori.

(4) Il Consiglio dell'Unione dei Mediatori si riunisce ogni volta che è necessario, ma non meno di una volta per trimestre.

(5) Le riunioni del Consiglio dell'Unione dei Mediatori sono validamente costituite se vi partecipano almeno 5 membri. Le decisioni del Consiglio sono adottate con il voto della maggioranza dei membri presenti.

(6) Ogni membro del Consiglio dell'Unione dei Mediatori beneficia, per ogni riunione cui partecipa, di un'indennità pari a un terzo dello stipendio medio mensile nazionale previsto per l'anno in corso, corrisposta dall'Unione dei Mediatori.

(7) Il Consiglio dell'Unione dei Mediatori ha le seguenti attribuzioni:

a) elabora e approva standard professionali e raccomandazioni per l'uniformazione della prassi in materia di mediazione;

b) elabora e approva raccomandazioni sull'entità dei compensi dei mediatori;

c) assicura l'esecuzione delle deliberazioni dell'Assemblea generale dei mediatori, approva e presenta le relazioni annuali sull'attività dell'Unione dei Mediatori;

d) elabora e trasmette al Ministero della Giustizia, per la promozione/approvazione, progetti di atti normativi e/o di atti amministrativi a carattere normativo in materia di mediazione;

e) approva i regolamenti interni dell'Unione dei Mediatori, incluso il Regolamento sul controllo della qualità dei servizi prestati dal mediatore;

f) organizza corsi di formazione iniziale o continua dei mediatori;

g) delega mediatori a partecipare a seminari, conferenze e corsi di formazione;

h) elegge il presidente dell'Unione dei Mediatori tra i propri membri e lo revoca;

i) emette pareri consultivi su temi riguardanti la mediazione;

j) decide su tutte le questioni che non rientrano nella competenza esclusiva di altri organi dell'Unione dei Mediatori;

k) assume il segretario generale dell'Unione dei Mediatori;

l) approva i contratti conclusi dal segretario generale che superano l'importo di 50 mila lei;

m) ogni altra attribuzione stabilita dalla legge o dallo Statuto dell'Unione dei Mediatori.

Articolo 40. Presidente dell'Unione dei Mediatori

(1) Il presidente dell'Unione dei Mediatori è eletto per un periodo di due anni e non può ricoprire più di due mandati consecutivi.

(2) Se, entro 30 giorni dalla scadenza del mandato di presidente dell'Unione dei Mediatori o dalla sua cessazione, per qualsiasi motivo il Consiglio dell'Unione dei Mediatori non ha eletto un nuovo presidente, questi è nominato con ordine del ministro della Giustizia, scelto tra i membri del Consiglio dell'Unione dei Mediatori.

(3) La funzione di presidente dell'Unione dei Mediatori è retribuita nella misura stabilita dall'Assemblea generale dei mediatori.

(4) Il presidente dell'Unione dei Mediatori ha le seguenti attribuzioni:

a) dirige e rappresenta l'Unione dei Mediatori nei rapporti con le autorità pubbliche, le persone fisiche e giuridiche, sia a livello nazionale che internazionale;

b) presiede le riunioni del Consiglio dell'Unione dei Mediatori;

c) firma gli atti del Consiglio dell'Unione dei Mediatori e dell'Unione dei Mediatori;

d) presenta all'Assemblea generale dei mediatori e al Ministero della Giustizia la relazione annuale di attività dell'Unione dei Mediatori;

e) ogni altra attribuzione prevista dalla legge e dallo Statuto dell'Unione dei Mediatori.

(5) Se la funzione di presidente dell'Unione dei Mediatori è vacante, o se il presidente è destituito o è temporaneamente impossibilitato a esercitare le proprie funzioni per un periodo superiore a due mesi, l'interim è assicurato da uno dei membri del Consiglio dell'Unione dei Mediatori, eletto a scrutinio segreto dai membri del Consiglio.

Articolo 41. Segretario generale dell'Unione dei Mediatori

(1) L'attività organizzativa, amministrativa, economica e finanziaria dell'Unione dei Mediatori è assicurata dal segretario generale dell'Unione dei Mediatori.

(2) Il segretario generale dell'Unione dei Mediatori è assunto dal Consiglio dell'Unione dei Mediatori, mediante concorso, per un periodo di 5 anni.

(3) Alla funzione di segretario generale dell'Unione dei Mediatori può essere assunta la persona in possesso di un titolo di studio superiore in management, economia o diritto e di un'anzianità lavorativa di almeno 3 anni.

(4) Il segretario generale dell'Unione dei Mediatori ha le seguenti attribuzioni:

a) assicura la gestione economico-finanziaria dell'Unione dei Mediatori;

b) conclude accordi e contratti in nome dell'Unione dei Mediatori;

c) gestisce il bilancio dell'Unione dei Mediatori;

d) organizza l'elaborazione, la motivazione e la presentazione, per l'approvazione dell'Assemblea generale dei mediatori, del progetto di bilancio annuale dell'Unione dei Mediatori;

e) presenta all'Assemblea generale dei mediatori, per l'approvazione, la relazione annuale sull'esecuzione del bilancio;

f) tiene il registro dei beni in gestione all'Unione dei Mediatori;

g) organizza e partecipa, senza diritto di voto, alle riunioni dell'Assemblea generale dei mediatori e del Consiglio dell'Unione dei Mediatori;

h) elabora il progetto di ordine del giorno e prepara i materiali per le riunioni dell'Assemblea generale dei mediatori e del Consiglio dell'Unione dei Mediatori, previa consultazione di quest'ultimo;

i) assume il personale della segreteria e ne dirige l'attività;

j) esegue le decisioni dell'Assemblea generale dei mediatori e del Consiglio dell'Unione dei Mediatori che riguardano la sua attività;

k) ogni altra attribuzione prevista dallo Statuto dell'Unione dei Mediatori.

(5) Nell'esercizio dell'attribuzione di cui al comma (4), lett. a), il segretario generale dell'Unione dei Mediatori ha l'obbligo di consultare preventivamente il presidente dell'Unione dei Mediatori in merito alla posizione istituzionale da esporre e di rispettare le considerazioni espresse dal presidente.

(6) Durante l'assenza temporanea del segretario generale o la vacanza della funzione, le relative attribuzioni sono esercitate da una persona della segreteria dell'Unione dei Mediatori, designata con deliberazione del Consiglio dell'Unione dei Mediatori.

(7) La funzione di segretario generale dell'Unione dei Mediatori è retribuita. L'importo della retribuzione è stabilito dal Consiglio dell'Unione dei Mediatori.

(8) Durante il mandato, il segretario generale dell'Unione dei Mediatori non ha il diritto di svolgere, in cumulo, altre funzioni o attività retribuite, inclusa quella di mediatore, ad eccezione delle funzioni didattiche, scientifiche e creative.

Articolo 42. Commissione etica

(1) La Commissione etica è un organo indipendente, istituito allo scopo di esaminare i casi di violazione del Codice etico del mediatore e di accertare le deviazioni dall'etica professionale.

(2) La Commissione etica è composta da 5 membri eletti dall'Assemblea generale dei mediatori. Il mandato dei membri della Commissione etica è di 4 anni.

(3) Se, entro 30 giorni dalla scadenza del mandato di un membro della Commissione etica o dalla cessazione del suo mandato, per qualsiasi motivo non è stato eletto un nuovo membro, questi è nominato con ordine del ministro della Giustizia.

(4) La qualità di membro della Commissione etica è incompatibile con quella di membro della Commissione di abilitazione, della Commissione disciplinare, della Commissione dei revisori e del Consiglio dell'Unione dei Mediatori.

(5) Le riunioni della Commissione etica sono validamente costituite se vi partecipano almeno 3 membri. Le deliberazioni della Commissione etica sono adottate con il voto di almeno 3 membri.

(6) All'esito dell'esame dei casi di violazione del Codice etico del mediatore, la Commissione etica adotta una deliberazione motivata riguardante:

a) l'accertamento della violazione del Codice etico del mediatore, con raccomandazioni di correzione del comportamento;

b) la segnalazione alla Commissione disciplinare dell'illecito disciplinare rilevato; oppure

c) l'assenza di violazione del Codice etico del mediatore.

(7) Le deliberazioni della Commissione etica sono pubblicate sul sito web ufficiale dell'Unione dei Mediatori entro 3 giorni lavorativi dalla loro adozione.

Articolo 43. Commissione dei revisori

(1) La Commissione dei revisori è composta da 3 mediatori con un'anzianità professionale di almeno 3 anni, eletti per un mandato di due anni, senza possibilità di esercitare due mandati consecutivi. Un membro della Commissione dei revisori non può essere membro di altre commissioni dell'Unione dei Mediatori.

(2) La Commissione dei revisori esercita il controllo sull'attività economico-finanziaria dell'Unione dei Mediatori.

(3) La Commissione dei revisori effettua un controllo ordinario una volta all'anno. Se necessario, può effettuare un controllo straordinario su richiesta del Consiglio dell'Unione dei Mediatori, del presidente dell'Unione dei Mediatori o dell'Assemblea generale dei mediatori.

(4) Dopo il controllo ordinario o, se del caso, straordinario, la Commissione dei revisori redige una relazione che riporta il periodo verificato, la corrispondenza del bilancio alle spese sostenute, la fondatezza delle spese effettuate, le conclusioni e le raccomandazioni della Commissione dei revisori. La relazione è firmata da tutti i membri della Commissione dei revisori. Il membro della Commissione dei revisori può esprimere un'opinione separata, che è allegata alla relazione.

(5) La relazione della Commissione dei revisori è portata a conoscenza del Consiglio dell'Unione dei Mediatori ed è approvata dall'Assemblea generale dei mediatori.

(6) L'organizzazione e il funzionamento della Commissione dei revisori sono previsti nel suo regolamento di attività, approvato dal Consiglio dell'Unione dei Mediatori.

Capitolo IV – PROCEDIMENTO DI MEDIAZIONE

Articolo 44. Ricorso alla mediazione

(1) La mediazione può essere avviata da una qualsiasi delle parti, di propria iniziativa, nonché su raccomandazione delle autorità pubbliche, dei giudici o dell'organo di indagine penale. La mediazione può essere avviata in qualsiasi fase dell'esame della controversia.

(2) Nell'ambito del procedimento di mediazione, una o entrambe le parti hanno il diritto di beneficiare dei servizi di un mediatore garantiti dallo Stato secondo le modalità previste dalla Legge n. 198/2007 sul patrocinio garantito dallo Stato.

(3) Prima di rivolgersi al giudice, le parti devono svolgere almeno un incontro di mediazione per le seguenti categorie di controversie:

a) civili, indicate all'art. 55, comma (2), ad eccezione di quelle in cui l'autorità pubblica è attore o convenuto;

b) di famiglia, indicate all'art. 56;

c) di lavoro, indicate all'art. 57.

Articolo 45. Effetto della mediazione sui termini di prescrizione

(1) L'avvio del procedimento di mediazione ai sensi della presente legge sospende i termini di prescrizione per le parti per la sua durata, alle condizioni previste dalla legislazione processuale. Le parti che ricorrono alla mediazione per risolvere una controversia hanno il diritto di avviare un procedimento giudiziario o arbitrale relativo alla medesima controversia, anche qualora nel corso del procedimento di mediazione siano scaduti termini di decadenza o di prescrizione estintiva.

(2) Le disposizioni del comma (1) non pregiudicano le disposizioni sui termini di decadenza e di prescrizione derivanti dai trattati internazionali di cui la Repubblica di Moldova è parte.

Articolo 46. Incentivi alle parti per il ricorso alla mediazione

(1) Le parti che ricorrono alla mediazione sono esentate dal pagamento della tassa di Stato per la conferma o l'apposizione della formula esecutiva sull'accordo di mediazione ai sensi dell'art. 52.

(2) Se, prima del deposito della domanda giudiziale, le parti hanno partecipato al procedimento di mediazione, ma questo è cessato senza la conclusione dell'accordo di mediazione o con la risoluzione parziale della controversia, ovvero se il procedimento di mediazione non è stato avviato a causa del rifiuto di una delle parti di accettare l'invito a partecipare alla mediazione, al momento del deposito della domanda giudiziale la tassa di Stato è ridotta del 25%.

(3) Le parti che ricorrono alla mediazione dopo il deposito della domanda giudiziale beneficiano delle seguenti agevolazioni:

1) la rateizzazione del pagamento della tassa di Stato;

2) se il procedimento di mediazione si conclude con un accordo su tutte le pretese, la tassa di Stato è restituita nella misura del:

a) 100% – per la risoluzione mediante mediazione nel giudizio di primo grado;

b) 75% – per la risoluzione mediante mediazione nel giudizio d'appello;

c) 50% – per la risoluzione mediante mediazione nel giudizio di ricorso;

3) se il procedimento di mediazione si conclude con la risoluzione parziale di una controversia relativa a pretese patrimoniali, la tassa di Stato è ridotta e restituita proporzionalmente al valore della pretesa risolta mediante mediazione.

(4) Le parti beneficiano delle agevolazioni previste dal presente articolo secondo le modalità stabilite dalla Legge sulla tassa di Stato n. 213/2023 e dal Codice di procedura civile.

Articolo 47. Fasi del procedimento di mediazione

(1) Per le categorie di controversie previste dall'art. 44, comma (3), il procedimento di mediazione è avviato prima di rivolgersi al giudice. Se dalla mediazione non è derivato un accordo di mediazione o se la controversia è stata risolta solo in parte, le parti possono rivolgersi al giudice dimostrando lo svolgimento di almeno un incontro di mediazione, a pena di restituzione della domanda giudiziale ai sensi dell'art. 170, comma (1), lett. a) del Codice di procedura civile n. 225/2003. La sanzione della restituzione della domanda giudiziale non si applica nelle situazioni previste dal comma (10).

(2) Il procedimento di mediazione inizia alla data della sottoscrizione del contratto di mediazione. Se la parte non ha accettato la notifica del mediatore relativa alla presentazione al primo incontro di mediazione o ha rifiutato di partecipare alla mediazione, il procedimento di mediazione si considera non iniziato.

(3) Il contratto di mediazione è concluso in forma scritta. Deve rispondere ai requisiti minimi stabiliti dall'Unione dei Mediatori e non contenere clausole contrarie alla legge o all'ordine pubblico.

(4) L'avvio di un procedimento di mediazione ai sensi della presente legge o, se del caso, la disposizione da parte del giudice dello svolgimento di un incontro di mediazione costituisce motivo di sospensione del processo per il periodo compreso tra la data di sottoscrizione del contratto di mediazione e quella della risoluzione o, se del caso, dell'accertamento dell'impossibilità di risolvere la controversia mediante mediazione.

(5) Le parti possono designare di comune accordo uno o più mediatori oppure possono chiedere a un organismo di mediazione di designare un mediatore, secondo le regole approvate dall'organismo stesso. Nel corso del processo giudiziario, il giudice propone alle parti di partecipare a un incontro di mediazione per la risoluzione delle controversie.

(6) Le parti possono presentarsi dal mediatore individualmente o congiuntamente. Se si presenta una sola delle parti, il mediatore, su sua richiesta, rivolge all'altra parte una notifica scritta per informarla e ottenere l'accettazione della mediazione, fissando un termine di 15 giorni dalla ricezione della notifica, se nella convenzione di mediazione non è previsto un altro termine. Nelle controversie con elemento di estraneità è fissato un termine di 30 giorni dalla ricezione della notifica. La notifica è trasmessa con qualsiasi mezzo che ne assicuri la conferma di ricezione. La parte richiedente comunica al mediatore i dati di contatto dell'altra parte di cui dispone.

(7) Le parti hanno il diritto di determinare di comune accordo tutti gli aspetti relativi all'avvio, allo svolgimento e alla conclusione del procedimento di mediazione.

(8) Prima della conclusione del contratto di mediazione, il mediatore è tenuto a informare le parti sullo scopo della mediazione, sulla procedura, sui diritti e sugli obblighi del mediatore e delle parti, sulle conseguenze del procedimento di mediazione, sugli effetti della sottoscrizione di un accordo di mediazione, nonché sulle conseguenze dell'inosservanza delle disposizioni dell'accordo di mediazione sottoscritto.

(9) I contratti di mediazione muniti di formula esecutiva acquisiscono carattere esecutivo alla data in cui il credito diventa esigibile e danno diritto all'esecuzione forzata extragiudiziale senza ricorrere al giudice o al notaio, se le parti lo hanno espressamente convenuto nel contratto. Non sono muniti di formula esecutiva i contratti di mediazione contrari alla legge.

(10) La mediazione non si considera avviata se, dopo aver adottato tutte le misure di notifica, anche con il coinvolgimento della parte, il mediatore è nell'impossibilità di svolgere l'incontro alle condizioni di cui al comma (1). In tal caso, le disposizioni del comma (1) relative alla restituzione della domanda giudiziale non si applicano se la parte interessata presenta l'atto rilasciato dal mediatore sull'impossibilità di svolgere l'incontro di mediazione.

(11) Se, dopo l'iscrizione a ruolo della domanda giudiziale, si è presentata la parte che non aveva partecipato all'incontro di mediazione, il giudice dispone la partecipazione delle parti a un incontro di mediazione e differisce l'udienza, salvo il caso in cui la parte rifiuti espressamente di partecipare all'incontro di mediazione. Se la parte non si presenta ripetutamente all'incontro di mediazione, il giudice le applica una delle ammende previste dall'art. 12, comma (2), lett. f) e prosegue l'esame della causa.

Articolo 48. Notifica

(1) Il mediatore informa la parte o, se del caso, le parti sulla data, l'ora e il luogo di svolgimento dell'incontro di mediazione, con qualsiasi mezzo di comunicazione che assicuri la trasmissione e la conferma di ricezione dell'informazione.

(2) Per tutte le controversie, comprese quelle per le quali le parti, ai sensi della legge, devono svolgere almeno un incontro di mediazione prima di rivolgersi al giudice, il mediatore adotta le misure disponibili per identificare il luogo in cui si trova la parte, al fine di notificarle lo svolgimento dell'incontro di mediazione richiesto dalla parte.

Articolo 49. Svolgimento della mediazione

(1) La mediazione si basa sulla cooperazione delle parti; il mediatore utilizza metodi e tecniche specifici, basati sulla comunicazione e sulla negoziazione.

(2) La mediazione della controversia si svolge entro un termine che non deve superare 3 mesi dalla data di conclusione del contratto di mediazione. Prima della scadenza di tale termine, le parti possono chiederne di comune accordo la proroga.

(3) Se la controversia è inviata in mediazione nell'ambito di un processo giudiziario o di un'indagine penale, il termine di mediazione può essere prorogato solo con l'accordo del giudice o, se del caso, del pubblico ministero.

(4) Nel procedimento di mediazione il mediatore ha il diritto di informarsi sul merito della causa.

(5) Le parti decidono, di comune accordo e con l'assistenza del mediatore, le regole e la durata del procedimento di mediazione. Se le parti non hanno raggiunto un'intesa sulle regole di svolgimento del procedimento, il mediatore ha il diritto di condurlo nel modo che ritiene opportuno, tenendo conto delle circostanze della controversia, delle richieste delle parti e della necessità di svolgere la procedura entro un termine ragionevole.

(6) Le parti hanno il diritto di rinunciare alla mediazione in qualsiasi momento.

(7) Le parti partecipano personalmente al procedimento di mediazione. Se una delle parti è una persona giuridica, essa partecipa tramite un rappresentante munito di poteri conferiti a norma di legge.

(8) Nel corso del procedimento di mediazione le parti possono essere assistite da avvocati, traduttori e/o interpreti, nonché da specialisti del settore. Con il consenso delle parti possono partecipare al procedimento di mediazione anche altre persone.

(9) Durante lo svolgimento del procedimento di mediazione, il mediatore può riunirsi in sessioni congiunte con entrambe le parti o in sessioni separate con ciascuna parte.

(10) Le modalità di svolgimento degli incontri sono negoziate dalle parti e dal mediatore. Gli incontri di mediazione possono svolgersi anche online.

(11) La registrazione audio o video degli incontri di mediazione è effettuata con il consenso di tutte le parti e del mediatore.

Articolo 50. Risoluzione della controversia

(1) Le parti convengono di comune accordo le opzioni di risoluzione della controversia. Il mediatore non può decidere su tali opzioni ma, su richiesta delle parti, può avanzare proposte sulle possibilità di risoluzione della controversia.

(2) Le controversie risolte mediante mediazione si concludono con la stipula dell'accordo di mediazione. Le parti possono chiedere, di comune accordo, la concessione di un termine, prima della sottoscrizione dell'accordo di mediazione, per consultare il parere di esperti, in modo da poter esprimere un consenso libero e informato.

(3) Le parti possono formulare per iscritto le condizioni di risoluzione della controversia.

Articolo 51. Validità dell'accordo di mediazione

(1) L'accordo di mediazione è concluso in forma scritta e deve rispondere alle condizioni di validità previste dalla presente legge e da altri atti normativi.

(2) Non è ammesso includere nell'accordo di mediazione clausole che:

a) si riferiscono a diritti e obblighi di cui le parti non possono disporre liberamente mediante accordo di mediazione;

b) violano la legislazione, l'ordine pubblico e il buon costume;

c) sono manifestamente inique;

d) pregiudicano l'interesse superiore del minore;

e) violano i diritti di terzi non coinvolti nel procedimento di mediazione.

Articolo 52. Esecuzione dell'accordo di mediazione

(1) L'accordo di mediazione è vincolante per le parti ed è eseguito volontariamente entro 20 giorni dalla data della sua sottoscrizione, salvo diverso accordo delle parti.

(2) Le parti, di comune accordo, possono munire l'accordo di mediazione di formula esecutiva presso un notaio scelto di comune accordo.

(3) L'accordo di mediazione, ad eccezione di quello concluso per risolvere un conflitto relativo al diritto di trasferimento della proprietà di un bene immobile, è munito di formula esecutiva se ciascuna parte della controversia è rappresentata da un avvocato nel procedimento di mediazione e se l'accordo di mediazione è sottoscritto dal mediatore, da ciascuna parte e dall'avvocato di ciascuna parte. Le persone giuridiche possono essere rappresentate da un dipendente giurista, in base a procura.

(4) Se l'accordo di mediazione concluso nell'ambito di un procedimento di mediazione svoltosi al di fuori di un processo civile non è eseguito volontariamente e non è munito di formula esecutiva, può essere confermato dal giudice ai fini dell'esecuzione forzata, alle condizioni del Codice di procedura civile.

(5) Se l'accordo di mediazione concluso nell'ambito di un procedimento di mediazione svoltosi nel corso di un processo giudiziario non è eseguito volontariamente, può essere confermato dal giudice ai fini dell'esecuzione forzata, su richiesta della parte interessata, alle condizioni del Codice di procedura civile.

(6) Se l'accordo di mediazione concluso nell'ambito di un procedimento arbitrale non è eseguito volontariamente, esso è confermato, ai fini dell'esecuzione forzata e su richiesta della parte interessata, con lodo arbitrale alle condizioni previste dalla legge.

(7) L'accordo di mediazione non può essere munito di formula esecutiva se:

a) il suo contenuto è contrario alla legislazione nazionale;

b) il contenuto dell'accordo con elemento di estraneità è contrario alla legislazione dello Stato interessato;

c) la legislazione nazionale o internazionale sugli accordi con elemento di estraneità non prevede la possibilità di munirlo di formula esecutiva.

Articolo 53. Sospensione, ripresa e cessazione del procedimento di mediazione

(1) Il procedimento di mediazione è sospeso di diritto in caso di:

a) sospensione dell'attività del mediatore;

b) revoca della licenza per l'esercizio dell'attività di mediatore;

c) decesso del mediatore.

(2) Il procedimento di mediazione cessa in caso di:

a) sottoscrizione da parte delle parti dell'accordo di mediazione;

b) accertamento da parte del mediatore dell'impossibilità per le parti di concludere l'accordo di mediazione;

c) rinuncia di una o di entrambe le parti alla mediazione;

d) scadenza del termine fissato per il procedimento di mediazione, se le parti non ne hanno chiesto la proroga;

e) astensione del mediatore dalla mediazione della controversia ai sensi dell'art. 11, comma (1);

f) rinuncia del mediatore a proseguire il procedimento di mediazione ai sensi dell'art. 56, comma (4);

g) decesso della parte persona fisica o liquidazione della parte persona giuridica.

(3) La cessazione della mediazione ai sensi del comma (2) è registrata in un verbale, redatto secondo il modello approvato dall'Unione dei Mediatori, che è firmato dal mediatore, consegnato alle parti e, se del caso, presentato al giudice, all'arbitrato, all'organo di indagine penale o all'agente accertatore. Nel verbale non sono incluse informazioni sul contenuto delle sessioni di mediazione, né l'opinione del mediatore sul comportamento delle parti, né altre informazioni la cui divulgazione contrasti con il principio di riservatezza.

(4) Nei casi previsti dal comma (1), il fascicolo di mediazione è assegnato dall'Unione dei Mediatori a un altro mediatore, individuato dalle parti o, se del caso, dall'Unione, per la ripresa del procedimento di mediazione.

(5) Il mediatore è tenuto a conservare il verbale e i materiali relativi al procedimento di mediazione per almeno 4 anni dalla data di scadenza del termine per l'integrale esecuzione dell'accordo di mediazione, secondo regole approvate dall'Unione dei Mediatori.

(6) La ripresa del procedimento di mediazione con lo stesso mediatore o con un altro è effettuata alle condizioni degli artt. 44 e 47–50.

Capitolo V – PROCEDIMENTO DI MEDIAZIONE IN AMBITI SPECIFICI

Sezione 1 – Mediazione nelle controversie civili, di famiglia e di lavoro

Articolo 54. Convenzione di mediazione

(1) La convenzione di mediazione è conclusa in forma scritta, prima o dopo l'insorgere della controversia, in una delle seguenti forme:

a) clausola di mediazione inserita nel contratto;

b) accordo di mediazione.

(2) La validità della clausola contrattuale con cui le parti acconsentono a sottoporre a mediazione le controversie relative alla validità, alla conclusione, all'interpretazione, all'esecuzione o alla cessazione del contratto è indipendente dalla validità del contratto che contiene la clausola. Il richiamo, in un contratto, a un altro atto concluso dalle stesse parti e contenente una clausola di mediazione ha valore di convenzione di mediazione scritta se il richiamo è sufficiente a far sì che la clausola faccia parte del contratto.

(3) Se le parti in giudizio hanno concluso una convenzione di mediazione e una di esse la invoca davanti al giudice, quest'ultimo verifica la propria competenza. Il giudice trattiene la causa per la decisione se:

a) il convenuto ha formulato la propria difesa nel merito, senza alcuna riserva fondata sulla convenzione di mediazione;

b) la convenzione di mediazione è nulla, ha perso validità o non è suscettibile di esecuzione;

c) il procedimento di mediazione non può svolgersi per cause manifestamente imputabili al convenuto.

(4) La parte perde il diritto di invocare la convenzione di mediazione davanti al giudice se:

a) non ha accettato la notifica dell'altra parte o del mediatore relativa alla partecipazione alla mediazione;

b) ha in precedenza rifiutato di partecipare alla mediazione.

Articolo 55. Mediazione nelle controversie civili

(1) La mediazione nelle controversie civili può svolgersi nell'ambito o al di fuori del processo giudiziario o arbitrale. Possono essere sottoposte a mediazione le controversie civili relative a diritti e obblighi che sono o possono essere sottoposti all'esame del giudice o dell'arbitrato e di cui le parti possono disporre liberamente mediante accordo di mediazione, alle condizioni previste dalla legge.

(2) Le parti possono rivolgersi al giudice solo dopo aver partecipato ad almeno un incontro di mediazione, alle condizioni dell'art. 44, comma (3), lett. a), per la risoluzione dei seguenti tipi di controversie, il cui valore non supera 50 stipendi medi mensili nazionali, stabiliti con decisione del Governo per l'anno in corso, senza tenere conto di interessi, penali e spese di giudizio:

a) recupero di crediti;

b) risarcimento di danni, compresi quelli causati da contravvenzioni e reati;

c) divisione di proprietà;

d) diffusione di informazioni false e diffamatorie;

e) esecuzione di contratti di prestito, di donazione, di affitto agrario, di locazione, bancari, di leasing e di assicurazione;

f) procedura di insolvenza.

(3) Le disposizioni del comma (2), lett. a) ed e), non si applicano alle controversie in cui la parte che intende avviare un procedimento di recupero crediti davanti al giudice è:

a) un istituto bancario;

b) un fornitore/prestatore/operatore di servizi comunali;

c) un fornitore/prestatore/operatore di servizi non comunali di fornitura di energia elettrica, gas naturale e comunicazioni elettroniche.

Articolo 56. Mediazione nelle controversie di famiglia

(1) Le parti possono rivolgersi al giudice solo dopo aver partecipato ad almeno un incontro di mediazione, alle condizioni dell'art. 44, comma (3), lett. b), per la risoluzione delle controversie relative a conflitti tra coniugi, ex coniugi, altri familiari o conviventi, riguardanti l'esercizio dei diritti e degli obblighi genitoriali, la determinazione del domicilio dei figli, il mantenimento dei figli e di altri familiari, compresi quelli inabili al lavoro, nonché qualsiasi altro disaccordo tra di loro, ad eccezione delle controversie relative ai casi di scioglimento del matrimonio. Le controversie relative ai casi di violenza domestica non possono essere risolte mediante mediazione.

(2) La clausola di mediazione può essere inclusa in un contratto matrimoniale.

(3) Nelle controversie di famiglia che riguardano gli interessi del minore, le parti presentano il parere dell'autorità tutelare.

(4) Se nel procedimento di mediazione di una controversia di famiglia sorgono circostanze che creano o potrebbero creare un pericolo per la crescita e il normale sviluppo del minore o che ledono i suoi interessi legittimi, il mediatore è tenuto a informarne l'autorità tutelare ed ha, al tempo stesso, il diritto di rinunciare a proseguire il procedimento di mediazione.

(5) L'accordo di mediazione sulla risoluzione della controversia di famiglia che riguarda la crescita e il normale sviluppo o l'interesse superiore del minore è depositato dalle parti presso l'autorità tutelare competente, a fini informativi.

(6) Le controversie relative al rientro del minore nello Stato della sua residenza abituale o all'esercizio del diritto di visita al minore possono essere risolte nell'ambito di un procedimento di mediazione, con il consenso e in nome delle parti, in conformità alle disposizioni della Legge n. 292/2024 sulla protezione speciale dei minori contro il trasferimento all'estero o la ritenzione illecita.

Articolo 57. Mediazione nelle controversie di lavoro

Le parti possono rivolgersi al giudice solo dopo aver partecipato ad almeno un incontro di mediazione, alle condizioni dell'art. 44, comma (3), lett. c), per la risoluzione:

a) delle controversie individuali di lavoro relative alla reintegrazione nel posto di lavoro, alle garanzie salariali e ai risarcimenti derivanti dall'assenza forzata dal lavoro, dall'inadempimento o dal non corretto adempimento degli obblighi da parte di una delle parti del contratto individuale di lavoro;

b) delle controversie individuali di lavoro relative alla conclusione, all'esecuzione, alla modifica, alla sospensione, alla cessazione e all'annullamento del contratto individuale di lavoro;

c) dei conflitti collettivi di lavoro, qualora le parti del conflitto non abbiano raggiunto un'intesa o non concordino con la decisione della commissione di conciliazione.

Articolo 58. Mediazione nelle controversie con elemento di estraneità

(1) La controversia contiene un elemento di estraneità se almeno una delle parti ha la sede o, se del caso, il domicilio in uno Stato diverso da quello di qualsiasi altra parte alla data in cui:

a) le parti decidono di ricorrere alla mediazione dopo l'insorgere della controversia;

b) la mediazione è disposta dal giudice o dall'organo di indagine penale;

c) sussiste un obbligo di ricorrere alla mediazione, previsto dalla legislazione nazionale.

(2) Una controversia civile contiene parimenti un elemento di estraneità se, alla data in cui si verificano le situazioni previste dal comma (1), le parti hanno il domicilio o la sede nella Repubblica di Moldova, ma:

a) i procedimenti giudiziari per la risoluzione della controversia devono essere avviati in un altro Stato;

b) l'oggetto della controversia riguarda obbligazioni che devono essere eseguite in un altro Stato o i beni oggetto della controversia si trovano nel territorio di un altro Stato;

c) il luogo di svolgimento dell'attività principale di una delle parti si trova in un altro Stato.

(3) Ai fini dell'applicazione dei commi (1) e (2), il domicilio o, se del caso, la sede sono determinati in conformità agli artt. 38 e 183 del Codice civile n. 1107/2002.

(4) Gli accordi di mediazione conclusi nelle controversie civili e commerciali sono confermati dall'arbitrato se l'esame della controversia risolta con accordo di mediazione rientra nella competenza dell'arbitrato internazionale, in base alla clausola arbitrale del contratto o all'accordo tra le parti. Tali regole si applicano in modo corrispondente sia alle controversie pendenti sia alla procedura di conferma degli accordi di mediazione conclusi direttamente dalle parti, al fine di prevenire un procedimento che può iniziare o che si svolge secondo le regole di procedura arbitrale.

Sezione 2 – Mediazione nelle cause penali e contravvenzionali

Articolo 59. Disposizioni generali sulla mediazione nelle cause penali e contravvenzionali

(1) Il procedimento di mediazione nelle cause penali e contravvenzionali è disciplinato dal Codice penale, dal Codice di procedura penale, dal Codice contravvenzionale, dalla Legge n. 198/2007 sul patrocinio garantito dallo Stato, nonché dalla presente legge.

(2) La mediazione nelle cause penali e contravvenzionali si svolge in modo che a ciascuna parte sia garantito il diritto all'assistenza legale e, se del caso, ai servizi di un interprete. Il verbale redatto ai sensi della presente legge, con cui cessa il procedimento di mediazione, deve contenere informazioni sul fatto che le parti abbiano beneficiato dell'assistenza di un avvocato/difensore e dei servizi di un interprete oppure, se del caso, vi abbiano espressamente rinunciato.

(3) La partecipazione alla mediazione è personale e produce effetti solo nei confronti della persona che vi ha partecipato.

(4) Sono parti nel procedimento di mediazione degli aspetti relativi al profilo penale la vittima o la parte lesa e l'autore del fatto. Sono parti nel procedimento di mediazione degli aspetti relativi al profilo civile la parte civile e l'autore del fatto o, se del caso, il responsabile civile; tali regole si applicano anche al procedimento contravvenzionale.

(5) Se una delle parti del procedimento di mediazione nelle cause penali e contravvenzionali è un minore, è obbligatoria la partecipazione del suo rappresentante legale, del pedagogo e/o dello psicologo. Se una delle parti è una persona incapace, la mediazione si svolge tenendo conto delle disposizioni dell'art. 77 e dell'art. 276, comma (6) del Codice di procedura penale n. 122/2003.

(6) Il procedimento di mediazione non può sostituire il procedimento penale o contravvenzionale.

(7) La partecipazione alla mediazione non può costituire prova del riconoscimento della colpevolezza.

(8) Alla mediazione tra la parte civile e l'autore del fatto o, se del caso, il responsabile civile si applicano in modo corrispondente le disposizioni della presente legge relative alla mediazione delle controversie civili.

(9) Il mediatore può svolgere incontri congiunti con la vittima solo se questa vi ha acconsentito espressamente, per iscritto.

Articolo 60. Informazioni fornite al mediatore nelle cause penali e contravvenzionali

(1) Il mediatore ha il diritto di richiedere all'agente accertatore, all'organo di indagine penale, al pubblico ministero o al giudice tutti gli atti e le informazioni rilevanti per il procedimento di mediazione, in conformità al Codice di procedura penale o, se del caso, al Codice contravvenzionale.

(2) Il mediatore risponde, alle condizioni previste dalla legge, della divulgazione delle informazioni messe a sua disposizione nella fase delle indagini penali o del giudizio penale o contravvenzionale.

Articolo 61. Accordo di mediazione nelle cause penali e contravvenzionali

(1) In caso di cessazione del procedimento di mediazione, il mediatore presenta all'agente accertatore, all'organo di indagine penale, al pubblico ministero o al giudice l'atto di cessazione della mediazione entro 3 giorni dalla data di cessazione della mediazione.

(2) L'accordo di mediazione è redatto alle condizioni del Codice di procedura penale o del Codice contravvenzionale ed è allegato al verbale redatto dal mediatore.

(3) La mancata sottoscrizione dell'accordo di mediazione nelle cause penali o contravvenzionali non può pregiudicare la situazione delle parti.

Capitolo VI – DISPOSIZIONI FINALI E TRANSITORIE

Articolo 62. Disposizioni finali

(1) La presente legge entra in vigore allo scadere di 6 mesi dalla data di pubblicazione nel Monitorul Oficial della Repubblica di Moldova, ad eccezione delle disposizioni:

a) dell'art. 44, comma (3), lett. b) e c), relative al primo incontro di mediazione da svolgere nelle controversie di famiglia e di lavoro, che entrano in vigore allo scadere di 12 mesi dalla data di pubblicazione della presente legge;

b) dell'art. 44, comma (3), lett. a), relative al primo incontro di mediazione da svolgere nelle controversie civili, che entrano in vigore allo scadere di 24 mesi dalla data di pubblicazione della presente legge, ad eccezione delle controversie di insolvenza.

(2) Alla data di entrata in vigore della presente legge, la Legge n. 137/2015 sulla mediazione (Monitorul Oficial della Repubblica di Moldova, 2015, nn. 224–233, art. 445), con le successive modifiche, è abrogata.

(3) Il Governo, entro 6 mesi dalla data di entrata in vigore della presente legge, presenta al Parlamento proposte per adeguare la legislazione vigente alla presente legge.

(4) Il Ministero della Giustizia:

a) entro 6 mesi dalla data di pubblicazione della presente legge, approva gli atti necessari alla sua esecuzione;

b) entro un mese dalla data di entrata in vigore della presente legge, convoca l'Assemblea generale dei mediatori. Se la prima Assemblea generale dei mediatori non è validamente costituita, l'assemblea successiva si considera validamente costituita se vi partecipa almeno 1/5 dei mediatori che hanno la forma di organizzazione dell'attività registrata.

(5) Il Consiglio dell'Unione dei Mediatori, entro 3 mesi dalla data della sua istituzione, elabora e approva gli atti necessari all'attuazione della presente legge.

Articolo 63. Disposizioni transitorie

(1) Gli attestati di mediatore rilasciati fino alla data di entrata in vigore della presente legge sono equivalenti alle licenze per l'esercizio dell'attività di mediatore.

(2) I mediatori che, fino alla data di entrata in vigore della presente legge, non hanno registrato la propria forma di organizzazione dell'attività e il cui attestato di mediatore risale a più di due anni prima possono chiedere la registrazione della forma di organizzazione dell'attività alle condizioni della presente legge solo dopo aver frequentato i corsi di formazione iniziale, presentando il documento comprovante e il certificato dettagliato del casellario giudiziale.

(3) I mandati dei membri del Consiglio di mediazione in carica alla data di entrata in vigore della presente legge sono prorogati di diritto fino alla costituzione del Consiglio dell'Unione dei Mediatori.

(4) Gli atti normativi di attuazione adottati/emanati in base alla Legge n. 137/2015 sulla mediazione si applicano fino alla loro modifica o abrogazione, nella misura in cui non contrastano con la presente legge.

IL PRESIDENTE DEL PARLAMENTO Igor GROSU

N. 9. Chișinău, 12 febbraio 2026.